Să nu-i spui India, Indi sau Indira că bagi furia în ea. Să n-o întrebi dacă va trece barza pe la ea, că n-o să-ți dea un răspuns pe înțelesul tuturor. Să nu-mi zici că n-ai fost curioasă să afli ce mai face Indiana!
Indiana…Pentru că aşa a simţit mama mea, pentru că a fost de acord tata. Pentru că erau tineri şi pentru că aşa s-au gândit ei să-mi linieze existenţa. Numele ăsta m-a ajutat mult. E unul rar şi sonor, lucru pe care l-am primit pe gratis, prin naştere. Eram oacheşă, cu ten închis şi păr negru… Cine ştie ce a fost în mintea alor mei. (zâmbeşte)
Mama era la Litere, în ultimul an. Îmi povestea că citea mult. Între altele, i-a picat în mâini şi „Indiana” de George Sand. Mai era o istorie, dar cred că i-am cam uitat detaliile. Cât priveşte botezul, bunica a avut grijă să o facă pe ascuns. Mi-a dat un nume. Numele ei.
Mi s-a zis şi India, şi Indi, şi Indira… Eram tare furioasă.
Copilăria mea a fost marcată de filmele ruseşti, mai puţin de cele indiene. Nu am avut această pasiune şi nu mi-am desenat în frunte semnul distinctiv al femeilor indiene. În satul de unde vin, rulau toată vara filme indiene, da nu am cerut voie niciodată părinţilor să merg. Chiar nu ştiu de ce… Poate pentru că mă enerva joaca copiilor vis-a-vis de numele meu. Acasă, mi se spunea Diana. Şi asta-mi plăcea mult mai mult.
Pentru mine, ca şi pentru o indiancă, familia e platforma de sub picioarele mele. Dacă o pierd, sunt pierdută.
E o ţară masculină în care se vorbeşte cu mult respect despre femei. Nu ştiu dacă pot acum să sap în adâncuri ca să găsesc diferenţe, or, India în care trăieşte o femeie modernă, nu mai e deloc ceea ce a fost pe timpuri. Ele fac studii, carieră, copii. Iubesc şi îşi trăiesc viaţa, la fel ca noi. Altceva e India care nu încape în marile oraşe. Acolo nu mă găsiţi. (râde) Nu aş putea, nici legată, să stau în casă şi să mă ocup doar de cratiţe, deşi, fac isterie dacă nu sunt, şi ele, în regulă. Nu pot fi supusă orbeşte şi nu tac atunci când am ceva de spus, dar ştiu sigur că pentru mine, ca şi pentru o indiancă, familia e platforma de sub picioarele mele. Dacă o pierd, sunt pierdută. Şi da, nimic nu e mai important decât ceea ce am eu dincolo de uşa casei. Aici ne potrivim.
Vreodată am să merg într-acolo.
Să văd cum e. Să simt cum respiră India. Din curiozitate, dar şi pentru că au o cultură care fascinează. Într-o zi, cine ştie … Până atunci, vă mulţumesc pentru acest proiect care mi-a permis să-mi surprind familia. A fost o surpriză pentru ei şi o experienţă frumoasă pentru mine.
Dincolo… de India…e Italia, de care sunt îndrăgostită. Am fost plecată o perioadă mai lungă. Anul trecut am stat mai mult acolo. Fiul meu e student la Psihologie şi, întrucât era minor când a fost admis, a trebuit să îl însoţesc. Astfel, m-am trezit şi eu în vâltoarea orelor de italiană, psihologie şi antropologie. Mi-a plăcut şi nu vreau să mă las. Să înveţi, înseamnă să mergi înainte. Şi asta mă motivează. Altfel, am avut vreme să văd şi să trăiesc lucruri pentru care în ultimii ani nu prea am avut timp. Tot acolo studiază şi sora mea; tot la Psihologie. Şi e unica. Aşa că fără ei, eu nu sunt eu. Altceva şi alte detalii… altădată. (zâmbeşte)
Despre barză…
Zi-mi şi tu, cine nu-şi doreşte o minune cu ochi căprui sau surişori (în cazul nostru) în casă. Şi noi ne dorim. Şi o să avem. Oare nu pentru asta am venit pe lume … femeie?!
Coordonator proiect: Victoria Sănduță
Stilist: Dana Cuzmiciov
Foto: Image Studio
Mulțumiri speciale aducem doamnei Nina Timofte pentru costumația oferită
str. Mihai Eminescu, 64
Chisinau, Moldova
Tel: +373 (22) 22 24 05
Mobile: +373 69 126215
caravanmd@mail.md