Într-o eră a tehnologiilor, s-a conturat tot mai mult concubinajul între literatură și cinematografie. Când a apărut filmul, s-a prezis moartea literaturii, iar internetul a prevestit sfârşitul amândurora. Există oare un învingător al acestui câmp de luptă? Sunt tinerii pasionați de lectură? Rămâne cartea o atracție pentru tinerele generații?
Ne-a făcut plăcere să aflăm reflecțiile Victoriei Surdu, o tânără studentă în anul II la Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării, din cadrul USM.
Victoria ne relatează despre câmpul magnetic dintre ea și izvorul nesecat de cultură. Cine are întâietate în inima tinerei cititoare, cartea sau filmul?
- Victoria Cărțile sunt o pasiune a mea, indiferent de timp, de loc sau de circumstanțe. Le sunt recunoscătoare cărților că m-au primit și m-au acceptat în lumea lor așa sunt sunt eu, un om grăbit ce trăiește în era tehnologiilor. Observând această grabă spre modernizare eu sunt parcă și mai grăbită în a descoperi toate scrierile valoroase ale secolelor trecute. Îmi place să îmbin cărțile și modernizarea.
- Victoria Recent citeam Coco Chanel și pe o filă scria: ecranizată în anul 2009. Mă gândeam că datorită acestui fapt toate cuvintele, frazele au prins viață, au fost retrăite de persoane din alte timpuri, cu un alt nume, dar probabil cu aceleași simțiri și aspirații. De ce literatura? Literatura cheamă la viață, trezește emoții, stări, sentimente, dorința de a le reda, iar prin prisma cinematografiei cartea îmbracă o haină a sa. Anume așa șe naște arta și esteticul.
- Victoria Cuvintele își au rostul lor. Imaginile la fel. Uneori cuvintele transmit imagini, alteori imaginile transmit cuvinte. E ca un joc între stări și percepții. Cuvintele sunt de sine stătătoare, pe când imaginile fără cuvinte nu sunt decât o iluzie. În lipsa cuvântului, gândurile sunt seci, supărările, fericirile, iubirile la fel, deși în imagine sunt exprimate prin culoare. Dacă ar fi să aleg între cuvânt și imagine, aș prefera primul. Astăzi mulți scriitori, poeți contemporani deja preferă să înlocuiască cuvintele cu imagini pe filele cărților, adaptează până și arta scrisului cu era în care trăim. Predomină mai mult imaginea decât scrisul propriu-zis. Însă, ar trebui să fie altfel. Abia în lipsa cuvintelor, le vom prețui valoarea.
- Victoria Aș fi un cititor foarte egoist dacă aș răspunde că ,,nu e bine, cărțile doar trebuiesc citite.” Nu, dimpotrivă, cărțile inspiră, iar ceea ce alegi să faci cu acea inspirație este la discreția fiecăruia. Majoritatea regizorilor aleg să ecranizeze cărțile. Astfel, cărțile obțin dreptul la mai multe vieți, citită apoi ecranizată. Alții, trăiesc, pictează, cântă cărțile. Trebuie să recunosc că, până în prezent, nicio ecranizare nu mi-a căzut cu tronc la inimă așa cum a făcut-o lecturarea acelei cărți.
- Victoria Nu, dar mi s-a întâmplat să descopăr mai întâi piesa de teatru apoi cartea: romanul lui John Fowles ,,Colecționarul”. După ce am văzut spectacolul, am hotărât să citesc și cartea, a fost dificil, deși în mare parte am simțit aceleași vibrații. S-a întâmplat și invers. La un interval de doi ani după ce am citit ,,Invitație la vals” de Mihail Drumeș am văzut cartea transpusă în piesă de teatru, a fost la fel și diferit în același timp. Referitor la film, romanul lui Lev Tolstoi ,,Anna Karenina”, mult timp am ,,fugit” să-l citesc. Într-una din zile era difuzată la Tv ecranizarea din 1920 a cărții. După ce am privit, nu am mai avut nevoie să citesc cartea. Nu am simțit asta. Era destul ceea ce văzusem.
- Victoria Imaginea ,,place”, pentru că nu necesită mult timp. Dar să nu uităm ,,Ce e val ca valul trece.” Dacă ar fi să compar imaginea sau fotografia din zilele noastre ar fi cu picturile și tablourile din secolele trecute. Dar cărțile sunt unice. Mereu vor exista oameni care își vor dedica timpul lecturii. Cărțile pot fi proză, poezie și imagini în același timp, astăzi pot fi și electronice și de buzunar. Dar ele ,,pot fi” , au stil și eleganță. Dacă arta ar fi o civilizație, fie a teatrului, a poeziei, a sculpturii, a filmului, a imaginii, a culorii atunci cărțile ar fi motorul acestei civilizații.
- Victoria A citi o carte e precum ai parcurge un drum mai lung, iar a privi filmul înseamnă a o lua pe scurtătură.
- Victoria Să își găsească o nișă și un domeniu potrivit personalității lor, astfel lectura nu va fi un chin, ci un proces de șlefuire și perfecționare a cunoștințelor. Pentru unii poezia înseamnă lectură, pentru ceilalți romanele, pentru alții lectura științifică. Nimeni nu trebuie să fie la fel și să citească toți pe bandă rulantă același gen de carte sau același autor, cu unele excepții – sunt autori care neapărat trebuie citiți într-o viață. Să nu uite că o bibliotecă sau un raft de cărți citite într-o casă înfrumusețează sufletul.
- Victoria A citi este un proces ce necesită timp, interes și este mai ușor să renunți. Probabil este o obișnuiță formată încă din copilărie, la fel ca și multe alte obiceiuri bune, în lipsa cărora te confrunți cu dificultăți. Totul ține de alegere. Pentru mine un lucru este sigur: fără cărți nu aș fi nimic. Legătura aceasta care s-a creat între mine și cărți este una familială, fără literatură lumea ar fi la fel ca în preistorie. Oamenii ar fi săraci spiritual.
- Victoria Prin prisma ochilor mei, cinematografia este o industrie, dar actorul, regizorul devin și ei ,,autori” care trebuie să-și trăiască arta.
- Victoria Nichita Stănescu, e universal și atemporal. Ceilalți scriitori pe care i-aș alege întrunesc calități regăsite în opera acestuia. Din cinematografie, cred că Anthony Hopkins, Al Pacino și Robert de Niro.
Îți mulțumesc pentru sinceritate! Succese în descoperirea de noi cărți și aventuri literare!
Autor: Negora Ursu