Peste 300 de femei au așteptat-o cu sufletul la gură pe Nata Albot la o seară de confesiuni, organizată de Women’s Summit Moldova. Fosta producătoare TV a povestit lucruri pe care nu le-a mai spus nimănui și a arătat poze pe care nu le-a publicat nicăieri. Află cum și-a început calea și la ce concluzii a ajuns după ce s-a ars de câteva ori.
“16 ani. Era perioada când răsăreau primele radiouri private. Am participat la un concurs, am răspuns la o întrebare, m-am dus la radio să-mi iau premiul și am înțeles că eu aici trebuie să lucrez.
Aveam un aparat cu bobine acasă și îmi înregistram vocea. Părinții mei au aflat că vreau să lucrez la radio doar în clipa în care am fost acceptată acolo. Până atunci, ei nu știam că eu în taină, acasă, fac probe, le trimit la radio, bat la ușă, le duc… nimeni nu mă lua în seamă pentru că eram o puștoaică…
Lucram și zilele, și nopțile. Au urmat mai multe posturi de radio. Am devenit director de programe, după care nouă ani am fost director de radio.
A urmat prima sarcină, m-am despărțit de tatăl viitorului meu copil, am înțeles că trebuie să am mai mulți bani, i-am spus șefului că sunt însărcinată și singură trebuie să câștig mai mult… am lucrat ca reporter… mergeam gravidă în cluburi de noapte, făceam reportaje despre toate, doar pentru a face 2.500 de lei pe lună în plus.
A venit Pro TV-ul cu prezentarea știrilor, cu emisiunea, lumea a început să mă vadă… într-un moment dat mi-am dat seama că nu mai am unde crește și am avut curajul să tai și să merg mai departe. Îmi părea că nu mai există viață după Pro TV, ca apoi să descopăr că ea există, mai mult decât atât, încep să vină oferte.
Am acceptat să fiu directorul show-ului “Fabrica de Staruri”. Și, deja erau trei copii, și am încheiat-o cu acest concurs… și am plecat în vacanță.
Pentru prima dată am plecat fără părinți, fără dădacă… am mers doar noi, părinții, copiii și o pereche de fini. Am plecat în Turcia, eram siguri că ne-am consolidat relația… și acolo l-am pierdut pe Bogdan, ne-am întors acasă fără el. Era anul 2009, eu aveam 29 de ani și asta s-a întâmplat pe 29 iunie. Această cifră și acum îmi trezește emoții negative.
Înainte de a pleca în vacanță, am semnat un contract cu o companie americană pentu serialul “Aventura Americană”. 11 episoade pe care trebuia să le filmez în America. Când ne-am întors fără Bogdan, ne-am zis că nu mai putem să rămânem acasă. L-am înmormântat și peste două săptămâni deja eram în America. Am hotărât dacă tot sunt acolo, să-i fac o vizită fratelui, care se afla în SUA de câțiva ani. M-a impresionat curățenia de acolo, frumusețea din jur, gazoanele îngrijite și nimic ascuns de vecini. Îmi plăcea sălbătăciunea naturii de acolo.
Am revenit acasă, dar fericirea pe care am simțit-o acolo m-a făcut să mă gândesc să plec definitiv. Acolo unde nimeni nu te știe. Și am depus actele cu soțul meu. În 2012 am primit viza care ne spunea că trebuie urgent să intrăm în țară. Eram deja separată de tatăl copiilor mei.
Jurnal TV a fost pentru mine apogeul a ceea ce înseamnă libertate, posibilități și echipă. Dar asta până într-un moment dat, când libertatea a început să însemne antimafie și eu nu vroiam să confund visele mele cu planurile cuiva. Au început să se reducă bugetele, au apărut probleme în echipă. Am decis în 2013 că voi pleca. După aceea, practic toată echipa s-a destrămat.
Din clipa în care s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Bogdan și am văzut cum scenariile mele eșuează, am înțeles un lucru: niciun fel de planuri. Dacă vrei să-l amuzi pe Dumnezeu, povestește-i despre planurile tale. Există doar acum și aici. Nu vreau eternitate, nu vreau veșnicie, nu vrea să mi se promită că vom fi până la adânci bătrâneți împreună pentru că asta nu există.
Am vrut să plec singură… dar, într-un moment, Andrei mi-a zis că merg și eu cu tine. I-am zis: “Cum ar fi asta? Tu ești mai tinerel, eu sunt femeie serioasă, am doi copii, viză de reşedință, tu ești turist. “ El a insistat și am plecat împreună. Nu a fost un plan și este cel mai extraordinar lucru care mi s-a întâmplat în ultima vreme. Nu-mi imaginez cum ar fi fost viața mea dacă Andrei nu mergea cu mine.
Până a pleca, nu am trăit nicio zi împreună, eram simpli iubiți. Nu știam decât că Andrei este băiatul mamei, născut la o vârstă târzie, care-l așteaptă la miezul nopții cu borșul nici rece, nici fierbinte, cu șapte feluri de mâncare și cu untul deja uns pe pâine. Am avut rezerve pentru că nu am vrut să fiu dădacă, nu am vrut să-mi asum un al treilea copil.
Aș risca să vă spun că nu am avut parte de atâta liniște sufletească în 10 ani de căsnicie cât în aceşti doi ani.
Eu știu cât este de dificil când bărbații spun minciuni și înșală, când bărbații trimit sms-uri la iubite și pe urmă le șterg. Eram atât de frântă în căsnicia mea, într-o căsnicie în care eu iubeam și cineva se lăsa iubit. Și atunci am zis că nu vreau să mă mărit niciodată. Și dacă Dumnezeu îmi va mai trimite iubire, am s-o accept, dar nu vreau s-o oficializez cu ștampile, cu acte. Nu am nevoie de toate astea ca să fiu fericită. Nu sunt adepta mariajului clasic din clipa în care am trecut prin ce am trecut, sunt pentru iubirea și prietenia necondiționată.”