În agenda de viaţă şi-a subliniat cu roşu câteva idei care o definesc în calitate de femeie.
Niciodată n-a muncit pentru bani şi avere.
A divorţat după 20 de ani trăiţi alături de unicul ei soţ.
A găsit puteri să revină la prima ei iubire, dar era prea târziu.
Valentina Cojocaru a acceptat să fie o carte deschisă pentru UNICA.
Când eram mică, mă consideram mare, pentru că eram şi sora mai mare
Nu am avut o copilărie fericită, mă uit acum cu invidie la copiii de azi care au de toate. Eu, în loc de calculator, aveam o gospodărie pe umeri şi vreo 40 de gâşte de care trebuia să îngrijesc.
Mama era zilnic la spital, fiind infermieră, tata era la muncă în kolhoz. Şi numai în zilele de odihnă tata se făcea lăutar.
Nu am dorit să fiu interpretă. Ştiam de mică cu ce se mănâncă această meserie.
Iarna, când nu era de lucru în kolhoz, el mă învăţa să cânt la acordeon. În pauzele de la petreceri, mă punea să cânt în locul lui. Nici feciorii mei nu au dorit să-mi calce pe urme, deşi cel mai mare a învăţat vioara. Copiii s-au plictisit să audă atâta muzică în casă.
În showbiz i se mai spune „cumătra”. Are mulţi fini de botez, îi cunoaşte pe toţi pe nume, le ţine minte data zilelor de naştere. Alături de celebrul cumătru Nicolae Glib au spart gura târgului.
Când publicul ne vedea în scenă, credea că suntem doi iubiţi. Cântam piese de dragoste, pentru că eram tineri. Şi ne plăcea când lumea ne credea un cuplu, ceea ce însemna că ne facem meseria bine. În final oamenii erau descurajaţi, când aflau că suntem doar cumetri.
Într-o familie trebuie să fie lider cel care aduce banii în casă
Când am făcut cunoştinţă cu soţul meu, Petru Dabija, nu acordam atenţie faptului că nu aveam nimic, eram săraci. Trăiam şi munceam din entuziasm. Nu ne interesa că nu aveam unde locui. Eram angajaţi la Filarmonică, iar după concert dormeam lângă pian amândoi. Atunci nu ne puneam problema cine este capul familiei. Mai târziu mi-am dat seama că într-o familie trebuie să fie lider cel care aduce banii. Nu este adevărat că bărbatul cântă în casă!
Regret că am divorţat
Am trăit împreună 20 de ani. După aceea am trecut printr-un divorţ, de care nu-mi place să-mi amintesc. În viaţă multe se întâmplă din prostia tinereţii.
Apoi am revenit la familie, dar era cam târziu, soţul deja se îmbolnăvise.
Până a trecut la cele veşnice am avut grijă de el. A fost un om cumsecade, niciodată nu l-am vorbit de rău, pentru că el m-a susţinut în toate.
Într-o familie, soarta femeii depinde mult de acţiunile soţului. El, sau te ajută, sau îţi înterzice. În cazul meu am avut parte de susţinere.
Regret că am divorţat.
Într-un cuplu cineva din doi trebuie să cedeze. Nu este posibil să existe doi lideri. Toţi avem neajunsuri şi păcate.
Text: Olga Chirica
