O poveste de dragoste de Dragobete –frumoasă, incitantă și neobișnuit de obișnuită cu Vitalie Călugăreanu și Violeta Colesnic.
V-ați cunoscut… absolut întâmplător. În vara anului 1998 în fața căminului 6 al USM. A fost în singura lună pe care am trăit-o la cămin. Mai mult nu am rezistat. Cu toate acestea a fost suficient ca să-l cunosc pe Vitalie și să-mi schimb viitorul. Relația noastră a continuat și s-a aprofundat cu fiecare cină delicioasă pregătită pentru el, studentul anului 5, veșnic slăbănog și flămând.
Casătoriți… din dragoste mare acum 16 ani, 4 luni și 14 zile. Poate de asta, fetele noastre și s-au născut în luna Dragobetelor.
Cine e director în casă?
Fiecare e director pe segmentul lui. Până și Fühler (motanul nostru) e director pe segmentul lui, adică pe motanii și mâțele vecinilor.
- VitalieSimplitatea, dorința de a trăi și mâine, pofta de libertate controlată.
- VioletaDragostea pentru lucrurile simple. Bucuria pentru fiecare mărunțiș. Vara ne place să savuram cafeluțele sub cireșul din spatele casei, iar iarna, la gura sobei. Ne place să admirăm grădina noastră pe care am umplut-o cu tot felul de copăcei neobișnuiți și deosebiți. Ne place să stăm pe terasă și să ascultăm cum cântă păsărelele.
- VitalieDragoste și compromisuri, iertare, puterea de a rămâne calculat, rațional și capacitatea de a iubi sincer chiar și în timpul certurilor.
- VioletaAgonie și extaz. O căsnicie nu presupune doar sărutări, giugiuleli, seri romantice și cuvinte dulci, dar și greutăți, lipsuri, portmoneu gol, disperare… De asta poate și prețuim fiecare clipă petrecută în familie. De asta poate și ne bucurăm de mugurii care au apărut la liliacul sădit sub fereastra casei noastrei.
- VitalieMai puternică, mai nedeclarată, dar mai sinceră și mai testată de lipsuri.
- VioletaCălită de greutăți și îndulcită de victorii. Frumoasă prin relizările noastre – fetele și casa. Trainică și de durată, pentru că vom îmbătrâni împreună … Și alături…
- VitalieGropițele din obrăjori. Faptul că tresărea când o atingeam.
- VioletaIndiscutabil, m-a cucerit cu inteligența și nu cu înfățișarea. În perioada când mă curta, venea la întâlnire cu un ziar sub braț și o ciocolată în buzunar. Era altfel decât ceilalță băieți, pentru că nu-l interesa discotecile, distracția, băutura și cucerirea fetițelor. M-a „bombonit” cu discuții serioase din politica internă și externă, economie și planning-ul dintr-o redacție de ziar (pe atunci era reporter la un ziar național). Vroiam să fiu soția unui bărbat serios, deștept și inteligent. Și iată-mă-s! Măritată cu Fred.
- VioletaExperimentele.
- VioletaEste prea calculat și nu încurajează apucăturile mele nebunatice. Uneori vreau să alerg prin ploaie. El nu. Uneori mi-aș dori să scot din sertar patru pașapoarte și să fugim undeva pentru patru zile. El nu. Mă enervează că nu-i place să dau muzica la maximum în mașină. Situația se schimbă când eu sunt la volan, pentru că avem o regulă: „cine-i la volan, acela dictează regulile”. Însă… ceea ce mă enervează cel mai mult la el, este că mereu găsește motive de ce încă nu a sosit momentul să cumpărăm un Labrador…
- VitalieAștept un sms…, care, uneori, întârzie.
- VioletaTac… În cei 16 ani de mariaj așa și nu am învățat să mă cert. Nu știu când și ce anume trebuie să strig într-o ceartă. Mă tem să nu-l rănesc, aruncând cuvinte dure. Nici măcar ușile nu le trântesc! Cu atâta greu am strâns banii pentru a le procura… Și așa sunt de frumoase! Albe, așa cum mi le-am dorit.
- VitalieTăcerea.
- VioletaCopiii. De dragul lor am trecut peste momentele în care eram supărați unul pe altul. Fetele noastre au crescut cu impresia că între mămica și tăticul lor nu au existat niciodată certuri și supărări.
- VitalieO să mă feresc de beletristică. Nu eu, ci noi am sacrificat nespus de multe pentru fericirea familiei noastre. Iar sacrificiile încă nu s-au terminat. Cred că sacrificiile pe care le-am făcut pentru iubire n-au fost zadarnice. Deci, deja nu pot fi considerate sacrificii.
- VioletaMai bine zis, pentru iubire și visul de a avea o casă… Când vine vorba de sacrificii, în cazul nostru lista poate fi foarte mare. Au fost momente când nu aveam bani să cumpărăm mâncare pentru fetițele noastre. Momente când plângeam de neputință și încetam să mai visez la ziua de mâine. Pentru realizarea unui singur vis, le-am sacrificat pe toate celelalte… Avem de gând însă să recuperăm totul – să ne permitem o vacanță într-o altă țară decât Ucraina, să avem un Labrador, să umplem casa cu cărți, să avem 10 dulapuri cu 10 000 de rochii, costume, pantofi etc.
- VitalieÎi place să dormim în pod când copiii nu-s acasă.
- VioletaChițibușenia cu care lucrează pământul din jurul casei noastre. Cară pământ cu roaba, niveleaza, sădește, transplantează, apoi mă strigă să ies pe prag și să-l laud pentru sârguința lui. Toate ca toate, doar că mă enervează când face asta în zilele de vineri, atunci când avem programat tradiționalul film în patru cu două platouri de plăcinte și ceva de ronțăit. Partea bună este că avem o colecție impresionantă de copaci și plante procurate de pe la expoziții.
- VitalieDoarme îmbrăcată, cu colțuni de lână, cu saltea electrică sub ea și cu două plapume de-asupra, când toți ceilalți ai casei dorm doar în pijama (unii fără) sub o singură plapumă și se simt super-confortabil.
- VioletaNu înțeleg de ce a adoptat motanii din Cricova și sunt nevoită să-i hrănesc pe toți. Iau de la gura motanului nostru și dau la celor flămânzi. Mai mult ca atât, cumpără medicamente contra paraziților și puricilor pentru toată turma de pufoșenii care intră la noi în ogradă. Într-o zi am găsit la mine pe prag 7 motani! Pe cel mai pricăjit, un motan chior de un ochi, l-a alintat toată iarna și l-a corcolit în casă lângă sobă. I-a pus o cutie plină cu perne în camera în care ținem lemnele și în fiecare dimineața îl aduce în brațe în casă, la călduț. Vara trecută, motanii lui adoptivi mi-au furat două găini pe care le-am pus în chiuvetă afară la dezghețat. Acum, eu îi fugăresc, iar el îi ademenește, îi hrănește și îi ia în brațe. Nu înțeleg cum poate să iubească atât de tare motanii și să nu-mi aducă la casa și un Labrador… Să fim ambii împăcați.
- VitalieUn vis și un scop comun, dragostea, compromisul, sinceritatea, devotamentul.
- VioletaRâsul zgomotos de copii. O cafea aromată adusă în pat. Un pliculeț cu sămânță de flori. O ciocolată Mars. Zefir alb, cu gust de plombir. Filmul de vineri seara. Un ghiveci cu brândușe înflorite. O cămașă călcată. Un hărleț calitativ, sovietic. O pereche de cercei… Fericirea se găsește în lucrurile simple. Important să fie oferite din dragoste. Și cu dragoste…
- VitalieSă ne ajungă timp, minte și sănătate ca să ne putem bucura de puținul pe care îl avem și să avem puteri să investim în viitorul fetelor noastre.
- VioletaSă vină mai repede primăvara, să înflorească copacii și să aranjăm masa în grădinuță. Ne este dor de cinele cu lumânări, însoțite de cântecul greierașului nostru Grig (sper că va ieși din hibernare și ne va încânta și în acest an). Ne este dor de nopțile în care stăteam întinși pe paturile din grădinuță, urmăream sateliții și număram meteoriții. Vrem să terminăm căsuța, să ne cumpărăm gard și poartă, pentru că doar atunci vom putea realiza și cea mai mare dorință a mea – un Labrador.
Iulia Arnaut