Minunea Paștelui

Ce reprezintă Pastele pentru tine? O reuniune de familie? Întâlnirea cu prietenii, distracţie, băutură, cluburi? Multă mâncare? Emoţii, bucurie? Miracol?

separator

Mai devreme sau mai târziu, toţi ajungem la momentul să ne întrebăm, care este esenţa sărbătorii creştine – Paştele, care este rostul obiceiurilor, ritualurilor respectate în perioada saptămânii patimilor?


Ludmila Goma,
Conferențiar universitar,
USMF “N.Testemițanu”

Sunt lucruri, pe care într-un fel sau altul, le percepem vag cu toţii, însă în anumite momente, tot mai rar, ce-i drept, ne punem întrebări …

Tradiţiile au devenit noţiuni abstracte, în societatea de azi,  al cărei ritm de viaţă e din ce în ce mai accelerat. Paştele şi alte evenimente şi-au pierdut farmecul, strălucirea, încărcătura sacră, manifestarea solemnă transformându-se în afaceri, pretexte spoite de kitsch sau simple formalisme.

Puţini, foarte puţini dintre noi mai stau să mediteze, fie şi pentru câteva clipe asupra morţii, asupra biruinţei lui Hristos şi a miracolului Învierii. Că stai să te întrebi, dacă mai suntem aşa cum spunea Fericitul Augustin, un popor pascal. Moartea a ajuns să fie privită din ce în ce mai mult în perspectivă atee, ca o chestie naturală, banală deşi cam enervantă asupra căreia nu se cade să aştepţi prea mult, căci ar fi de prost gust sau chiar obscen. Nicio înfiorare, niciun miracol, nicio bucurie, doar un imens plictis metafizic.

De ce? Deoarece când  vorbim  despre miracolul luminii sfinte se găsesc sceptici, care pun la îndoială validitatea Luminii Sfinte sau Învierea lui Isus Hristos, cerând dovezi  materializate. Oare pentru  a crede în dragostea de mamă pentru copil, de asemenea se cer dovezi?

Totuşi, ce înseamnă sărbătoarea de Paşti?

… Spre deosebire de alte sărbători, totuşi sărbătorile pascale  te fac sa te gândeşti la noţiuni ca “lumină”, “înviere”, “schimbare”, “speranţă” etc. Paştele vine  primăvară. Iar primăvara aduce stări deosebite: reînvie natura, renasc oamenii, răul se mai uită, şi fiecare, apucându-se de curăţenie în gospodărie, ajunge să îşi facă ordine  şi în suflet. În acest sens, Săptămâna Patimilor se transformă în săptămâna minunilor.

Ce însemna pentru mine această sărbătoare în copilărie? Nu prea am ce să-mi aduc aminte, suntem copii ai perioadei sovietice, ai  ateismului. Bunicuţa mea, pe care o numeam  mămuţă, îmi plăcea ca în această zi mâncam pască şi cozonac, îmi permitea  să particip la vopsitul  ouălor. Apoi îmi plăcea că în această zi ne trezim  dimineaţa devreme, că domnul  avea grijă  să sfinţească  pasca prin roua dimineţii. Îmi plăcea mult, că  mama ne îmbrăca în haine noi şi  pe mese era foarte multă mâncare. Ceea ce mi-a lipsit  şi  asta o înţelegi  cu mult mai târziu,  valorile  spirituale, privind  viaţa  şi moartea  şi  cât  de apropiat  este Iisus Hristos, atunci  când îţi este greu.

Astăzi, în perioada când totul a devenit comercial, este uşor să se piardă adevărata semnificaţie a sărbătorii pascale. Mai ales, pentru copiii mici, Pastele înseamnă venirea iepuraşului, care îi aduce dulciuri, cadouri, jucării sau hăinuţe noi. Între atâtea mesaje comerciale, care confiscă semnificaţia de bază a Sfintelor Sarbători de Paşte, este uşor să îl pierdem pe Iisus Hristos şi ce înseamnă El pentru noi, oamenii, mai ales în Saptămâna Patimilor şi în zilele de bucurie ale Invierii. În viaţa noastră de pe pamânt, noi  avem multă nevoie de educaţia spirituală, pe care o primim de mici copii  prin sarbătorile de Paşti.

Care sunt  adevăratele valori, oferite de sărbătoarea de Paşti? Tezaurizarea acestora în sufletele noastre este  adevărata minune  a  sărbătorii, care ne permine pentru  tot restul vieţii să trăim frumos.

Ce reprezintă Paştele pentru mine?

Adevăruri, pe care le-am înţeles şi le transmit  şi vouă.

1. Semnificatia morţii lui Iisus. Noi toţi suntem  muritori, dar avem dreptul de a deveni mai vii, decât oricind, aşa cum a fost el, (exemplul lui de bunătate  şi  dăruire), în pofida slăbiciunilor omeneşti.

2. Atunci  când  apar întrebări  şi nu ai răspunsuri,

starea de

linişte şi pace sufletească

o găseşti, când eşti mai aproape de Dumnezeu, mai ales în biserică.

Aici

eşti tot timpul auzit. Aici primeşti răspunsul aşteptat. B

iserica este deschisă oricând.

3. Vopseşte ouăle, ciocneşte-le, deoarece lucrul acesta îl faci  cu cei  apropiaţi. Ei  sunt cei care vor fi lângă tine şi la bine, şi la rău. Acesta este un mod de a păstra legătura  şi  atunci  când  nu vom  avea  materializare fizică.

Vopsitul ouălor poate fi considerat şi  moment distractiv,  ceea ce este important pentru  copii.

4. Nu te speria, dacă nu ştii rugăciunea, nu poţi  să înalţi  o rugăciune Domnului. E simplu, repetă  cuvintele,  care vin din inimă, deoarece  ţi le dictează Iisus Hristos. Acele cuvinte  sunt  adevărăte şi vin din inima  lui în inima ta. Noi nu trăim pe pământ,  pentru  a  rosti  cuvinte ”pe de  rost”.

5.

Vinerea Mare este o zi a durerii, dar cel mai mult  înţelegem durerea  mamei.

6.

Citim prohodul Învierii Domnului „

Hristos a Înviat din morti

, Cu moartea pe moarte călcând, Şi celor din morminte, Viaţă dăruindu-le”.

În ziua Învierii, cu  ajutorul  lui Iisus,  toţi devin mai buni. Avem speranţa zilei de mâine, pentru  a ne schimba. Şi El , viaţa Lui este un exemplu pentru noi

.

Paştele este  un ajutor pentru  cei care sărbătoresc,  pentru  a trece  de necazuri şi a vedea viaţa  în culori.

Sărbătoarea Paştelui semnifică lumina din sufletul fiecărui creştin şi o curaţare a chipului omenesc.

Bucuraţi-vă de sărbătoarea de Pasti împreună, în familie, şi reamintiţi-vă în fiecare clipă de faptul că toţi  care sunt în sufletul tău, sunt  aproape  de tine. Paştele este o ocazie minunată de a fi împreună în familia extinsă, cu bunici, cu părinţi, cu rude dragi, de a trimite gânduri de recunoştinţă, mulţumire şi slavă către Dumnezeu, care prin exemplul  vieţii trăite, a dat speranţă existenţei  noastre  pe  acest Pământ.

Uneori ni se pare că minunile religioase sunt poveşti adevărate dintr-o perioadă necunoscută şi îndepărtată, alteori ne punem propriile bucurii neaşteptate pe seama intervenţiei divine.

Un Paşte fericit şi să ai parte de minuni!  Hristos a înviat!

 

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

separator

femei_biserica_02_ee9401fa26-1024x768

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro



„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.

Aura, Lorry şi Betty te învaţă cum să încondeiezi ouăle de Paşti !!!
Articolul anterior
Debenhams – magazinul întregii familii
Articolul următor