Te poţi ciocni de ea în drum spre salonul de frumuseţe, dar nu ştiu, dacă o vei recunoaşte imediat. Îi place să se deghizeze în ţinute sport şi o face cu plăcere.
Sub chipiu se ascunde aceeaşi Nona Marian – femeia care vrea să facă muzică, deşi este la fel de tentată să pună pe roate o afacere.
La cei 35 de ani trăieşte un sentiment de nedescris, care o face fericită. Nu ştim ce s-a întâmplat în dimineaţa zilei, în care a atins această vârstă. Gestul de romantism din partea soţului a rămas un subiect, despre care îi place să discute doar acasă şi doar între patru ochi.
Dragă prietenă Unica, cum crezi, după 35 e timpul să ne maturizăm, noi femeile?
Nu-mi fac griji pentru vârsta pe care o am. Nu ştiu vreun om străin, care să-mi fi ghicit anii din buletin. Acum câteva luni mi-am dat seama că ar trebui deja să mă maturizez. Îmi amintesc, când am împlinit16 ani, am plâns, pentru că îmi doream să rămân la 15. Natura a făcut în tot felul, ca să arăt mai bine, decât vârsta reală şi să-mi pot permite să rămân mai tânără. Dar îmi dau seama că fetele mele cresc şi nu ştiu, dacă şi-ar dori să rămân într-o minte cu ele. Mă strădui să fiu o mamă modernă, dar cu autoritate în familie. Nu voi fi pentru ele fetiţa cu care azi prietenesc şi mâine nu.
Ce – ai făcut în dimineaţa, în care ai mai crescut cu un an?
Această dimineaţă a fost cea mai frumoasă şi mai romantică din viaţa mea. Am avut parte de un cadou surpriză, la care nici nu m-am aşteptat. Soţul meu nu este o fire romantică, dar simţeam că la momentul potrivit se va dezvălui şi această latură a fiinţei lui. În acest an chiar a reuşit să mă convingă că este cel mai matur dintre romantici.
Nu vreau să deschid multe paranteze, dar am aşteptat această clipă şi sunt fericită că am trăit-o.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la Iurie Ciocan?
Mi-a plăcut şi-mi place că este ambiţios. Când am făcut cunoştinţă, era profesor la Academia de Administraţie Publică. Dar atunci încă era evident că va obţine orice îşi doreşte în viaţă. Mi-a fost prieten ani de zile, înainte de a fi împreună.
Este foarte important să înţelegi că poţi cere lucruri, fără a fi cerşetor. Rogi, dar nu te umileşti
.
În general, le doresc tuturor femeilor să aibă alături bărbaţi responsabili. Orice bărbat va fi apreciat de jumătatea lui frumoasă, dacă va avea grijă, ca soţia lui să arate bine lângă el. Să aibă în dulap acea rochie de ceremonii, pe care niciodată nu are timp să o găsească în vitrine. Iar copiii lui trebuie să aibă parte de cea mai bună educaţie. În schimb, el are nevoie de multă căldură din partea soţiei.
Căsnicia m-a schimbat enorm. Dacă până atunci credeam că doar părerea mea contează, în familie, am realizat, că mai este un om, opinia căruia este la fel de importantă.
Te – ai împăcat cu gândul că Iurie apare mai des la televizor decât tine?
Chiar mă bucur să-l văd mai des. Uneori îi dau şi sfaturi. Ştiu că arată mai bine când este filmat din profil. Poate faptul că are o interpretă în casă l-a stimulat să-şi dorească să crească, deşi niciodată n-a vrut să fie soţul interpretei Nona Marian.
Acum are un nume, pe care şi l-a făcut, muncind din greu, fără pile, fără ajutorul tatălui, unchiului etc.
Mă mândresc enorm cu soţul meu. Ambii suntem dornici de popularitate.
Ai accepta vreodată, ca altcineva să gătească în bucătăria ta?
Acasă eu sunt şefă la bucătărie. Am grijă să fie cald, linişte şi să miroase apetisant. Am menajeră care vine o dată în săptămână şi mă ajută să fac curăţenie generală. Dar niciodată nu voi apela la o femeie care să-i gătească soţului şi copiilor.
Aceasta a fost dorinţa soţului de la început. Că oricine ar veni la noi, dădaca sau menajera, de bucătărie nu se atinge nimeni. Este obişnuit să mănânce doar din mâna soţiei, o tradiţie transmisă din familie. Îi place orice aş găti, cu excepţia plăcintelor cu vişină.
Ce activitate te-ar face să te simţi împlinită?
Mi-aş dori foarte mult să am o afacere. Întotdeauna am simţit că am capacităţi manageriale. Aş vrea să am o activitate economică care să-mi aducă încă un venit financiar. Mi-ar plăcea să am un restaurant, în care să cânt pentru prietenii mei.
Text: Olga Chirica
