De ce am un câine și n-am un copil

04/11/2015

O tânără care încă nu-și dorește copii, dar care este “bătută la cap” zi de zi să facă unul, explică de ce nu se grăbește să devină mămică. Iată ce răspuns le-a scris aceasta tuturor celor care o văd cu un copil în brațe.

M-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință. Ea își ținea de mână gâgâlicea de fetiță, de vreo 6 ani. Eu eram cu bicicleta și cu cățelul în coș. Îl dau jos să-l smotocească cea mică, căci amândoi se întindeau unul spre altul curioși. Noi, ăștia mari, ne așezăm pe-o bancă să recuperăm cele nespuse.

Și-atunci mi se trântește una care trebuia rămasă nespusă. ”Dar tu când faci un copil? Câți ani ai deja? 27?”, ”26 și 9 luni”, îi răspund în glumă. Dar prietena mea continuă. ”Tot timpul te văd plimbând câinele, dar nu mai bine plimbi un copil? Dacă vrei să știi, iubirea pentru câine dispare, ai să vezi. Cum rămâi însărcinată, cum ai să vrei să scapi de cățel.”

Auăleu, de unde să încep a-i răspunde?

Nu vreau acum un copil

Acum vreau să călătoresc. Vreau să ne mutăm dintr-o țară în alta oricând putem. Vreau să putem pleca cu cortul în orice week-end. Oricum e greu cu cățelul după noi, dar e mai ușor decât cu un copil. Vreau să fiu liberă, vreau să fug, vreau să mă cunosc, vreau să-l cunosc pe omul de lângă mine. Vreau să gust zilele și să-mi înțeleg rostul. Vreau să pot să mă smulg dintr-un loc atunci când nu mai sunt fericită. Vreau să-mi schimb serviciul atunci când nu mai vreau să fac ce fac. Vreau să pot dormi până la 10 dimineața. Vreau să mă duc în oricare sâmbătă la o petrecere. Dar cel mai important, vreau să construiesc lumea în care voi aduce un copil. Mica lume în care vom trăi ca familie, puținii oameni din jurul nostru, ”satul” unde-mi voi educa la rându-mi copilul.

Nu-s egoistă, sunt sinceră eu cu mine. Vreau să-mi trăiesc anii aceștia descoperind, încercând, învățând, crescând. Vreau să iubesc copaci, și mare, și poteci. Vreau să-mi iubesc omul. Să fim doar doi. Să-l pot privi din mai multe unghiuri, în mai multe situații, în diferite peisaje. Vreau să știu că relația noastră e puternică și-n afara balonului de săpun. Vreau să scriu scrisori de dragoste și încă o carte, vreau să îmi îmbrac rochiile fie vară, fie iarnă și să ieșim în câmp să facem poze.

Vreau să pot să nu fac ordine în casă, să pot să nu răspund la telefon, să pot să stau cu o carte în pat un sfârșit de săptămână întreg. Iubesc copiii, iubesc foarte mult copiii, dar acum, la 26 de ani și 9 luni mai mult mă iubesc pe mine. Vreau să am timp eu cu mine. Să mă urc pe role și să-mi trag cățelul după mine. Să țopăim dintr-un oraș în altul pe bicicletă. Să dormim în trenuri, și-n gări, și-n aeroporturi, și sub cerul liber. Vreau să putem să mai plecăm o vară în Islanda să facem voluntariat. Să plantăm copaci, să strângem gunoaie, să cucerim munți.

Comparația copil-câine

Nu-mi place când oamenii cu copii și fără căței îmi spun că e mai bine să ai un copil. Ei nu știu cum e să ai un cățel. Așa cum nici eu nu știu cum e să ai un copil. Dar nu trebuie să am unul ca să știu că:

– un câine nu înlocuiește un copil

– un copil nu înlocuiește un câine

– dacă ai un copil, nu trebuie să ai și un câine

– dacă ai un câine, nu trebuie să ai și un copil

– un câine nu va fi niciodată mai iubit ca un copil

– un câine face și el parte din familie

– există oameni care își doresc un câine

– există oameni care își doresc un copil

– există oameni care își doresc și-un copil, și-un câine

– dacă x vorbeste numai despre câini, să-i fie de bine

– dacă y vorbește numai despre copii, să-i fie de bine!

Pentru mine, în orice comparație câini-copii, copiii câștigă. Dar să spui că ”mai bine crești un copil decât un câine” este prea mult, pentru că fiecare știe ce poate și ce vrea să crească. Fiecare cu treaba lui. Nu văd de ce toată lumea ar trebui să aibă copii și de preferat să-i facă la vreo 20 și ceva de ani.

Mai mult, nu văd de ce trebuie ales să ai un copil în detrimentul unui câine. Studii făcute pe reacția unor mame la vederea copiilor lor și la vederea câinelui familiei arată că se activează aceeași zonă a creierului. Cu aceeași intensitate și devotament. DAR, apariția copilului activează o zonă unică din creierul mamei, cea a protecției și a ”îndrăgostirii”. Altfel spus, ne iubim mult câinii, ne iubim mult copiii, dar de cei din urmă suntem și îndrăgostiți și într-o situație de urgență, între salvarea câinelui și salvarea copilului, am alege copilul. Cred că aici se aplică acel ”ai să vezi când ai să ai un copil”. Am să văd.

Păi, și ce se întâmplă cu câinele?

Așadar, cred că am stabilit, dacă îmi iubesc mult câinele, nu înseamnă că e cazul să fac un copil. Dacă îl iau peste tot cu mine și-l pozez din toate unghiurile, nu înseamnă că îl consider copilul meu. Înseamnă că acum am un câine. Și peste ceva timp voi avea un copil. Sunt două etape diferite, care se vor împleti. Nu se întâmplă nimic cu câinele când voi face un copil (decât că, probabil, cineva o să-l tragă mai mult de urechi și-o să-l caute pe la dinți). Or să crească împreună. (Știați că cercetările arată că mamele care au locuit cu un câine înainte și în timpul sarcinii vor naște copii cu sistemul imunitar mai puternic? Pentru că expunerea la microbi este mult mai mare, ceea ce ajută corpul să se adapteze încă dinainte de naștere.) Ca să nu mai spun că ce poate face un câine în viața unui copil, nu pot face toate jucăriile din lume.

Și totuși, când fac un copil?

Nu știu, dar cred că e treaba noastră.

Pe Laura o găsiți și aici.

sursa

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.