Multe femei și bărbați se implică în relații „toxice” și trăiesc în ele ani în șir. Specialiștii explică de ce, în zilele noastre, este mai complicat să formezi o relație sănătoasă cu cineva.
Iubirea nu mai e ce-a fost odată, iar funcţionalitatea unei relaţii de cuplu din zilele noastre ţine de un complex de factori. Dacă acum mulţi ani, nevoile într-un cuplu erau relativ limitate, în epoca modernă suntem din ce în ce mai greu de mulţumit, lucru care ne face să fim greu „iubibili” sau să ne placă relaţiile toxice.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, persoanele greu „iubibile” sunt, în general, acelea care au suferit, în decursul anilor, dezamăgiri, nu doar în viaţa sentimentală, dar şi în celelalte planuri. Acele persoane au încetat pur şi simplu să mai creadă în oameni, în nevoia lor necondiţionată de a iubi şi vor vedea în orice o piedică în drumul către fericirea lor.
„La un nivel pragmatic, poate au tot dreptul să fie dezamăgite pentru că au eşuat într-o relaţie anterioară sau poate în viaţa profesională. Dar dacă acea atitudine de blazare continuă mult timp după eveniment şi chiar se accentuează, nu viaţa mai e problema acelor persoane, ci atitudinea lor faţă de viaţă”, crede specialistul.
În acelaşi timp, capcana în care cad persoanele „dezamăgite” este de fapt tendinţa de a confunda pe „am experienţă de viaţă” cu „am trăit o experienţă de viaţă din care am învăţat cum să-mi fie mai bine data viitoare”. Aceste persoane consideră că „experienţa de viaţă” înseamnă a trăi multe experienţe, cantitativ vorbind.
Experienţa de viaţă înseamnă, de fapt, să învăţam ceva util din întâmplare, nu neapărat să bifăm multe pe agenda vieţii, pentru ca mai apoi să ne găsim scuze ca să devenim din ce în ce mai speriaţi si evitanţi. Înseamnă să devenim mai atenţi la nevoile şi dorinţele noastre, nu să renunţăm la „întâmplările” pe care viaţa ni le scoate în cale pentru că „ştim” noi că s-ar putea să doară.
Experienţa de viaţă înseamnă să ne dăm voie să trăim tot ce vine spre noi şi să transformăm acea situaţie în ceva benefic, pentru că, dacă noi nu facem situaţiile să se întâmple cum vrem noi, ne „întâmplă” ele pe noi cum vor ele.
„Persoana care nu mai crede în iubire consideră că ştie că iubirea nu există, că nu va dura, că va fi din nou dezamagită, că s-ar putea s-o doară, că totul este trecător ş.a.m.d.. Astfel, ea nu va fi dispusă să-ţi acorde o şansă reală, deoarece nu este dispusă să-şi acorde ei însăşi o şansă reală”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
Citește continuarea pe csid.ro!
