Dragostea ca-n prima zi este un mit

16/01/2017

Cât nu ne-am dori să fie altfel, flacăra pasiunii de la începutul unei relații nu arde veșnic cu aceeași intensitate. Asta ne-o spun chiar și specialiștii în domeniu.

Multe femei, dar și jumătățile masculine din cupluri spun deseori, cu un ton de reproș, resemnare, tristețe, dezamăgire, că „el/ea nu mai e ca la început“. Ce sensuri ascund aceste cuvinte, în ce moment ajungem să le rostim și, mai ales, cât de greșit este că simțim așa?

Chimia începutului

Este dragostea romantică posibilă pentru totdeauna sau e în natura ei ceva fulgerător, fiindu-i dat să se stingă doar pentru că s-a iscat precum un foc? Este menită să țină câteva zile, 15 luni sau trei ani, așa cum susțin psihologii după ce analizează statisticile? S-ar putea ca emoțiile de început să dureze chiar mai puțin, iar fiorul iubirii să fie în mod natural curmat, fiindcă așa e-n legea firii. Până la urmă, dacă dragostea e un sentiment despre care filosofii spun că are temperatură, atunci e firesc ca îndrăgostirea să se termine la un moment dat, iar febra să scadă, chiar dacă ne convine sau nu, scrie femeia.ro.

Că te orbește și nu mai vezi pe unde calci ori ești cu capul în nori, starea euforică este, orice s-ar spune, un dezechilibru. Asta înseamnă că, la un moment dat, ai fost cu picioarele pe pământ, lucid, vigilent, dar și că nu-i tocmai sănătos să rămâi permanent sub imperiul acestei stări. Așadar, fără să însemne în mod automat că face ceva rău, văpaia inițială dispare rapid, dar numai ca să lase loc altor sentimente ce ajută la consolidarea relației, fără ca dragostea să se piardă. Sau așa vrem să credem.

Etape firești

O prietenă psiholog mi-a povestit despre vizita unei doamne ce-i călcase pragul pentru consiliere. După zece ani de mariaj, pur și simplu nu accepta că iubirea își pierde din intensitate, motiv pentru care trăia o tristețe permanentă. Își dorea să simtă din nou acel foc inițial. Ceea ce, spun specialiștii, este imposibil. Relația suferă transformări în timp nu doar în urma semnării actului de căsătorie.

Unul din momentele-cheie este cel în care partenerii devin părinți și, pentru o vreme, lasă deoparte erotismul. Specialiștii spun însă că prima experiența, care aduce starea de beatitudine, nu reprezintă tot ce-i mai bun într-o relație de iubire. De-a lungul timpului, poate fi presărată cu alte stări de apogeu, nu neapărat similare, dar intense și care mențin flacăra vie. Tot psihologii afirmă că marea provocare este dragostea care durează, nu retrăirea stării de îndrăgostire. Chiar dacă acest sentiment nu mai e același, există persoane care se laudă că, după 20 de ani de căsnicie, încă își trăiesc iubirea cu intensitate.

Filosoful Andrei Pleșu distinge trei etape în evoluția iubirii: inflamarea – momentul inaugural, euforic, când se produce „pierderea de sine în silueta celuilalt“ (frazele-cheie sunt ne vom iubi veșnic, suntem făcuți unul pentru celălalt, iubirea noastră e unică), perioada dez-vrăjirii („erosul în papuci și cerul devenit tavan par să fie experiența de eșec, momentul când apare o sedentarizare periculoasă“) și misterul regăsirii iubirii. Acest ultim stadiu este văzut cu optimism. „Dincolo de tavan, cerul există, crede filosoful.

De vreme ce această experiență te-a făcut să te gândești la eternitate, predeterminare și la unicat înseamnă că îți dă acces la un registru al realului în care lucrurile astea au substanță. Adică orice om, oricât de simplu, oricât de obișnuit, trece prin experiența îndrăgostirii, are fulgurant acces la un tip de univers în care eternitatea, predestinarea și unicitatea există, explică Pleșu. De aceea, orice îndrăgostire îl transformă pe pacientul ei, cel puțin pentru clipa îndrăgostirii, într-un filosof. Pentru unii oameni, e singurul moment din viață în care au acces la un cer stabil.“

Paradoxul amor nebun-longevitate

După cum știm, marile povești de dragoste ale literaturii distrug iubirea arzătoare înainte ca aceasta să se stingă (să devină oarecum instituțională prin căsătoria sinonimă cu moralitatea și totodată cu rutina). Cum se împacă acest paradox: reușești să menții flacăra pasiunii, considerată adevărata iubire, în ciuda încadrării într-un așa-zis sistem? Are șanse să supraviețuiască? Da, susțin specialiștii, cu condiția ca pasiunea să fie cultivată cu intermitențe, fiindcă acest sentiment epuizant de îndrăgostire nu poate fi trăit într-o linie continuă întreaga viață. Puținii oameni care înțeleg asta ajung să conserve o chimie. Când dansezi cu cineva mult timp, ajungi să te coordonezi și să atingi o sincronizare fără cusur. Despre asta e vorba, nu despre dezechilibrul îndrăgostirii caracteristice perioadei de debut a relației. Avem la dispoziție numeroase studii care reconfirmă că relația de iubire este un cod greu de descifrat, dar, odată pătruns misterul, ajungi să-ți împlinești nevoile emoționale și să-i răspunzi adecvat partenerului, asigurându-i confortul dorit pentru o mai strânsă legătură. Zidești un cuplu bătătorit, așezat, în care nu mai primează pasiunea, ci atașamentul afectiv, unul din ingredientele-cheie ale longevității cuplului. Chiar și în condiții vitrege, dacă partenerii sunt compatibili, există moduri prin care să-și reconfirme pasiunea – prin răbdare, umor, sex, admirație – ce primau la începutul relației, la care se adaugă înțelepciunea adusă de trecerea anilor și experiențele trăite împreună.

Barometrul iubirii, descoperit

Erotismul și romantismul pot fi anticipate în funcție de cantitatea de hormoni ai iubirii din fluxul sangvin al celui amorezat, arată un studiu. Cercetătorii au măsurat nivelul oxitocinei la îndrăgostiții aflați la începutul relației. Șase luni mai târziu, cuplurile care au înregistrat valori mari au rămas împreună, iar cei cu un nivel scăzut de oxitocină s-au despărțit. Studiile efectuate pe cupluri cu peste 20 de ani vechime au avut rezultate interesante: cele cu un nivel ridicat de oxitocină au fost mai afectuoase în timpul interviurilor și au păstrat permanent contactul vizual. Prin urmare, acest hormon, implicat în legătura mamei cu nou-născutul, joacă un rol important în etapele inițiale ale atașamentului romantic.

Când suntem îndrăgostiți, se declanșează o furtună în circuitele nervoase responsabile cu plăcerea. Substanța chimică implicată se numește dopamină – ea produce euforie, dă energie, insomnie și concentrare exclusivă pe persoana iubită. Biologic, trăim senzații similare celor date de droguri.

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.