Bună, tu nu mă cunoști. Deloc. Poate ai auzit de mine, poate m-ai fi visat vreodată. Eu însă te cunosc. Prea bine. Știu cum te cheamă, câți ani ai, zodia în care te-ai născut. Odată, te-am și văzut fugitiv în telefonul lui, când îmi arăta primul vostru copil. Știu că ești mult mai tânără decât mine, posibil, și mai frumoasă. Știu când te-a văzut prima dată, cum s-a îndrăgostit de tine de la prima vedere, câți ani v-ați întâlnit până la căsătorie, cine vă sunt nașii, ce profesie ai. Știu că îl iubești. Și te iubește., așa își începe scrisoarea jurnalista Ileana Rusu.
Tu poți crede despre mine că sunt o târfă, o stricată și o femeie fără pic de moralitate. Și ai avea dreptate. Și asta pentru că am ajuns în pat cu el știind că e căsătorit, că aveți o fetiță. Despre faptul că, atunci când ne-am cunoscut, erai însărcinată cu al doilea, mi-am dat seama eu. Am simțit. Nu mă întreba cum, că nu am un răspuns. Și ades mi se întâmplă să simt anumite lucruri. Și nu mă simt deloc bine de la acest simț al meu.
Încercam să aflu de la el de ce nu faceți dragoste. O vreme, ezita să îmi dea un răspuns, apoi mi-a declarat că nu te mai vrea. Că sunteți de atâta timp împreună, încât dragostea dintre voi doi – cea fizică- a devenit o rutină. Eu însă am înțeles că nu dormiți împreună pentru că așteptai un bebeluș și erai pe ultima sută de metri.
Am trecut atunci printr-o umilință groaznică! Mi-am zis și i-am zis că vine la mine doar pentru că nu o poate face cu tine. Și am crezut așa până într-o dimineață, când m-a sunat cu noaptea-n cap, de sub plapomă, și mi-a zis că nu poate dormi din cauza mea. Apoi, mi-a zis că mă iubește. Că sunt prima femeie pentru care simte astfel de sentimente, atât de puternice. Nu știu exact ce i-am răspuns, dar știu că am vrut să plâng. Doar că n-am putut. De ce? Pentru că de foarte mult timp nu am mai auzit această declarație, adresată mie. Și pentru că de foarte mult timp sunt singură. Deși afirm că nu mă tem de singurătate și chiar așa și este.
Nu-ți fie teamă, nu i-am cerut bani. O singură dată mi-a împrumutat. Mi se îmbolnăvise motănașul și aveam urgent nevoie de ei. Dar i-am întors. Nu mi-a dăruit vreodată flori, nu am fost la club împreună. O dată însă am mers la un spectacol. Așa mi-a zis el: că vrea să mergem împreună la teatru. Și am rezolvat. Mesajul spectacolului era special pentru el, că altfel alegeam o comedie. Să râd. Mult! Și aiurea! Și să uit că, peste o oră și, el va merge acasă. La tine. La bebelușul care s-a născut și de care va trebui să aibă grijă și să fie responsabil.
Când venea la mine? Ziua. Și ieșea din apartament aproape de 17.00, ca să nu fie obligat să dea explicații acasă. Ce făceam eu? Rămâneam singură, cu parfumul lui. Mi se pare cam ciudat, dar nici eu nu sunt întreagă sută la sută, așa că la acest capitol ne potriveam. Și la pat tot. Compatibilitate. De miros, de mișcări, de priviri, de energii. Într-o lună, m-am speriat că sunt însărcinată. Mă măcinam, gândindu-mă ce voi face. Să avortez? Să las copilul? Trăiam stări duplicitare. Dar a trecut pericolul. Atunci însă a strigat la mine. Vorbind la telefon, zicându-mi că nu are nevoie de copii străini. Străini?! Adică, blestemați?! Plângeam și-i spuneam că orice copil este o binecuvântare! Că nu poate fi al vostru altfel decât al meu cu el! Își tot cerea scuze, încercând să mă calmeze. Mă trimitea la 10 noaptea să cumpăr un test de sarcină, să doarmă liniștit.
Știu că are uneori dureri de cap. Dar cine nu le are azi? Că are un salariu mic și că ar fi vrut o altă viață. Dar mai știu și că ei, mânați de instincte, pot minți și camufla atât de bine o minciună! Chiar dacă afirma cu tărie că sunt singura femeie, căreia nu-i ascunde nimic.
Bărbații căsătoriți au anumite tabieturi, când vin la amante. Se dezbracă, își așează hainele cu grijă pe marginea scaunului, să nu le șifoneze. Fac duș intens după partida de amor, se verifică dacă nu au urme pe corp. Își caută puloverele de firele noastre, ale amantelor, de păr. Când le sună soțiile, închid telefonl, le dau un sms că sunt ocupați la muncă, sau pleacă în altă odaie și le sună. Sau te pot ruga să intri în baie și să aștepți până termină discuția. Ce simțim noi atunci, femeile cu care vă înșeală? Cred că nu e cazul să îți dau detalii. Ești femeie și înțelegi.
Nu l-am văzut de ceva vreme. Dar și eu, ca și tine, i-am fost și-i rămân fidelă. Pentru că, între timp, și în sufletul meu păcătos s-au conturat pentru el anumite emoții. M-a sunat acum câteva zile și m-a întrebat cum mă simt. Ai noroc de un soț grijuliu. Nu știu dacă se mai gândește la mine. Nici dacă m-a uitat, între timp. Mi-a zis odată că poate să dispară și să apară, peste luni, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. E gelos, știu, dar a afirmat că sunt liberă să fac ce vreau. Că nu are niciun drept asupra mea. Că îl pot și înșela, iar acest lucru îl va face să mă vrea și mai mult. Nu am făcut-o. De ce? Pentru că am adunat prea multe păcate. Și pentru că nu pot încă să îl înșel.
De ce ți-am scrie ție și nu lui? Fiindcă ar fi banal și nu m-ar înțelege, așa cum o vei face tu. Pentru că ei gândesc cu penisul, iar noi – cu inima. Vreau să mă ierți. Să mă iert. E greu, știu, dar te asigur de un lucru: nu te va părăsi niciodată. Nici pentru mine, nici pentru altă femeie. S-ar putea să mai aibă aventuri, că e tânăr, simpatic și viril. Și introvert. Și sentimental, pe alocuri. Pentru că l-am văzut și plângând.
Și încă ceva: cea umilită sunt eu, nu tu! Ține minte asta! Cumva însă mă voi descurca cu toate. Nu-ți face griji pentru mine. Sunt puternică. Și vreau și tu să fii la fel. Și nu mai merge pe la ghicitoare, pentru că ele pot spune și adevărul. Și nu vreau ca tu să plângi. Mai ales acum, când alăptezi. Dacă îl voi mai primi în patul meu? Nu știu. E o întrebare care acum nu are răspuns…
Sursa: facebook/Ileana Rusu