„Relațiile dintre bărbați și femei nu sunt tocmai simple, iar asta e valabil oriunde în lume, indiferent de rasă sau cultură. Totuși există niște blocaje specifice în interiorul cuplurilor din diferite țări și mi-am dat seama că ar fi bine poate să căutăm explicații și în contextul nostru socio-cultural, în istoria neamului nostru. Aici o să aduc doar câteva exemple de blocaje pe care le-am urmărit la multe cupluri de la noi din țară, iar în discuțiile purtate cu bărbați și femei, am ajuns la concluzia că am moștenit niște stereotipuri comportamentale de la strămoșii noștri.”, scrie Sanda Diviricean pe blogul ei.
De exemplu, se pare că majoritatea bărbaților în cultura noastră se simt mai privilegiați și consideră că este normal să li se permită mai multe decât femeilor. De unde vine asta? Poate din timpul celui de-al II-lea război mondial, când orice bărbat întors acasă era “la preț de aur” și o femeie care se “alegea” cu un bărbat era extrem de fericită, acesta fiind și un prilej de mândrie în fața altor femei. Nu conta dacă bea sau o bătea noaptea, ziua ea era femeie cu Om la casă. Dacă îi ajungea totuși cuțitul la os și se ducea să i se plângă mamei sau vecinei, auzea că trebuie să tacă, să rabde și să spuna bogdaproste că nu este singură.
Azi am evoluat desigur și lucrurile nu sunt chiar așa, dar, psihologic vorbind, nu s-au schimbat foarte mult. Azi femeile nu așteaptă bărbații de pe front, dar… tot așteaptă bărbați “de aur”. Ceea ce caracterizează majoritatea femeilor noastre, este că mereu încearcă să le intre în voie bărbaților, să le sară în ajutor, să le ofere tot, uneori mai mult decât au. Se grăbesc să le anticipeze orice dorință, orice moft. Dar aici încalcă o lege a naturii, conform căreia bărbatul este vânătorul, cuceritorul și salvatorul, nu femeia. El este acel care trebuie să anticipeze dorințele femeii, să meargă și la capătul pământului pentru a-i aduce luna de pe cer.
Bărbații fac altă greșeală. Văzând ardoarea femeii de a se oferi, de a-i sări în ajutor, devin atât de comozi, încât îi înmânează “sabia și calul” și se instalează în fața televizorului. Sau dispar cu tot cu “sabie și cal”, uitând că la procurarea acestora a contribuit și femeia.
Citește continuarea pe sanda.life!