Numele meu este Cristina şi aproape 5 ani am făcut videochat. Poate aş mai fi făcut acelaşi lucru pentru mult timp dacă nu eram violată.
Imediat după ce am împlinit 20 ani, m-am gândit să mă angajez la videochat. Ştiam ce se spune despre fetele care lucrează acolo, dar familia mea avea nevoie de bani repede, altfel ajungeam în stradă, scrie pe unica.ro.
Am fost angajată şi mi-au precizat regula nr.1: chiar dacă nu pot, trebuie să fiu fresh, amabilă, excitantă. Am descoperit că este o muncă mult mai grea decât îmi imaginasem: să îţi faci treaba cum trebuie, să fii mereu alta când te mulezi după fanteziile sexuale ale clienţilor, să ai clienţi satisfăcuţi.
Deşi răspunsesem la sute de apeluri, câteva (cu acelaşi apelant) m-au marcat pe viaţă. Prima dată i-am auzit salutul însoţit de respiraţia grea, numele – Marius, şi mi-a plăcut vocea de bărbat puternic şi sexy. Mi-a spus că are o problemă în pantaloni şi m-a ales pe mine pentru o discuţie privată. Ca să-l excit, pentru că până la urmă ăsta îmi era scopul, i-am spus că trebuie să-mi demonstreze cât de aprins e. A început să îmi dea detalii despre penisul lui şi ce mi-ar face. Discuţia a fost amuzantă pentru mine care aveam deja experienţă şi la sfârşit mi-a mulţumit promiţându-mi că o să revină pentru mine.
La câteva zile am primit cerere de discuţie privată de la un bărbat cu pseudonimul “Sclavul tău”. De prima dată mi-am dat seama că seamănă vocea cu a lui Marius dar nu am stat să mă gândesc, mai bine îmi făceam treaba şi gata. Mi-a spus că are 40 de ani şi că vrea să fie sclavul meu. Ştiam bine cum merg lucrurile cu pasionaţii de sadomasochism aşa că am reuşit să îl excit şi să scap de el repede pentru că aveam un sentiment ciudat.
Marius mă suna aproape în fiecare zi, avusesem dreptate – suna cu nume diferite, dar nu i-am spus că mi-am dat seama pentru că îl pierdeam ca şi client. Doar că a început să-mi spună că nu mai doarme noaptea, că mă vrea doar pe mine, că ar face orice ca să fiu femeia lui şi aşa mai departe. La început am încercat să fiu relaxată, dar a trecut la şantaj şi mi-am anunţat şefii. Şi, surpriză! Mi-au spus că nu pot bloca apelurile pentru că ne aduce mulţi bani şi că trebuie să jonglez cu cerinţele lui exagerate.
Într-una din zile mi-am pierdut răbdarea şi i-am spus că totul e o joacă şi nu vreau nimic de la el. A închis, apoi m-a sunat din nou şi mi-a spus că are o surpriză. Surpriza a venit seara: nu ştiu prin ce mijloace a aflat unde lucram şi m-a aşteptat pe stradă. M-a abordat cu zâmbete şi nu mi-a spus cine este, doar că sunt drăguţă şi vrea să vorbim. Doar el mă văzuse pe mine la videochat, dar i-am recunoscut vocea. I-am spus pe nume, a început să râdă şi a traversat brusc strada.
Am renunţat la job pentru că nimeni nu înţelegea gravitatea situaţiei, am anunţat poliţia şi când scriam declaraţia îi auzeam cum îşi băteau joc de mine şi spuneau că o merit, că am sucit minţile bărbaţilor şi acum vreau linişte. Au trecut o săptămână, două săptămâni. Cu semnalmentele lui clare, poliţia nu făcea nimic.
Într-o seară mă întorceam acasă prin parcul de lângă bloc, un parc foarte mare, cunoscut în Bucureşti. M-a prins de mână, m-a trântit pe jos, a început să tragă de hainele mele, eu ţipam, el repeta obsesiv că e cel mai bine pentru mine să fiu cu el pentru că oricum sunt o depravată şi nu mă mai vrea nimeni. Eram aproape dezbrăcată când i-a sărit în spate un vagabond din parc. Am început să îl lovesc cu toată ura, omul străzii a fugit, am fugit şi eu şi am chemat poliţia în Parcul T. (nu dau nume ca să nu alung pasionaţii de parcul respectiv).
Tipul a scăpat cu doar 3 ani de închisoare, iar eu am primit amendă pentru că l-am bătut. Mi-am schimbat adresa, am momentan 27 de ani, sunt singură şi cu ajutorul unui psiholog învăţ să nu mai urăsc bărbaţii.
Crezi că povestea mea merită atenţie şi compasiune? Sau crezi şi tu că îmi merit soarta?
