Nu cred că există o femeie măcar, care de-a lungul timpului, fie în adolescență, fie la maturitate sau la vârsta înțelepciunii, să nu fi simțit gustul amar al infidelității partenerului de viață.
Unele dintre noi sunt învățate de mici că “așa sunt bărbații, toți înșeală mai devreme sau mai târziu” și ca până la urmă ceea ce contează este că “tot acasă se întorc”, astfel sunt pregătite pentru momentul infidelității. Altele, au o viziune diferită asupra vieții în general și a vieții de cuplu în special, nu sunt atât de generoase și tolerante în privința adulterului. Au dreptate și unele și altele, pentru că în cele din urmă contează cum te raportezi la ceea ce ți se întâmplă, câtă importanță și valoare dai acestor aspecte ale vieții.
Infidelitatea provoacă furie
Un aspect demn de menționat în ceea ce privește infidelitatea este că cele mai multe dintre femei, cel puțin într-o primă fază, sunt furioase și își doresc cu ardoare partenerul înapoi, în ciuda faptului că acesta le-a tradat încrederea. Dar în detrimentul celeilalte, care întotdeauna este văzută ca fiind mai prejos, se merită efortul. În această etapă cele mai multe dintre femei nu se dau în laturi de la nici un tip de sacrificii și consideră că nu e nimic prea greu atunci când vine vorba despre căminul lor.
Poți arde amintirile neplăcute?
Zis și făcut, o dată trecut ”hopul”, și readucerea infidelului pe drumul cel bun, urmează, din punctul meu de vedere, partea cea mai dificilă – reconstrucția încrederii în el, în relație; redobândirea stimei de sine; arderea mentală a amintirilor despre ei; stăpânirea acceselor de furie provocate de amintirea a ceea ce s-a întâmplat și cred ca voi, cele care știți despre ce vorbesc, ați putea adauga multe altele.
Unele femei reusesc să treacă, ce-i drept greu, peste această perioadă și merg mai departe, deși nu va mai fi niciodată la fel, alături de partenerul lor, pe drumul sinuos al vieții. Altele, deși reușesc să-și recucerească partenerul, îl îndepartează apoi, datorită faptului că povara de a trai cu îndoială în suflet, simțind încă mult timp gustul trădării nu le dă pace și ceea ce este mai trist, le știrbește demnitatea, le pune la îndoială sensul vieții, le nimicește întreg sistemul de valori.
Și atunci, părerea mea este că, nu infidelitatea în sine este importantă ci, mai degrabă, dacă poți să trăiești cu ceea ce s-a întâmplat, dacă poți să accepți acest episod ca fiind o bucățică din viața ta, dacă poți să mergi mai departe alături de el, fără a te distruge puțin câte puțin, în fiecare zi.