Metalele grele, un pericol pentu organism! Cum să eviţi contaminarea cu acestea

E posibil să fi auzit de expresia ,,metale grele’’ într-un context sau altul. Dar, care sunt acestea şi cum ne afectează sănătatea organismului? Specialiştii susţin că multe dintre aceste metale grele ajung în corp din mediul înconjurător prin alimente „contaminate”, se depozitează în organism, iar în cantităţi mari generează stări de toxicitate. Cobaltul, cuprul, manganul, molibdenul, zincul, cromul, vanadiul, nichelul și plumbul sunt considerate metale grele, de care organismul are nevoie în cantităţi mai mici.

separator

HEAVYMETALSPIC1Metale grele conţin în general alimentele specifice sezonului de care tocmai ne-am despărțit, cum ar fi conserve de tot felul, mai ales din pești mari, cum ar fi  tonul, codul, peștele spadă, fructele de mare, iar cele mai înalte concentrații sunt înregistrate în pielea și ficatul acestora, cele mai mici în mușchii albi.

Vara, marii consumatori de bere, își mai adaugă la colecție o porție zdravănă de plumb. Încarcă corpul cu metale grele și medicamentele, vaccinurile, țigările.

Calciul, magneziul, sodiul sunt metalele ușoare, de care organsimul are nevoie în cantități relativ mari, dacă le comparăm cu necesitatea metalelor grele.

Însă, excesul metalelor grele, duce la boli grave și stări de toxicitate, cu atât mai mult cu cât ele au capacitatea de a se „acumula”, blocând la un moment dat funcțiile celulare și generând afecțiuni la nivelul ficatului, rinichilor, plămânilor, ochilor, sistemului nervos. Metalele grele, în exces, au chiar și proprietăți mutagene și cancerigene, iar unele dintre ele trec şi bariera hematoplacentară.

Metalele grele sunt cobaltul, cuprul, fierul, manganul, molibdenul, zincul, crom, vanadiul, nichelul și plumbul

Potrivit specialiştilor, efectele intoxicației rapide cu metale grele sunt orbirea, deteriorarea coordonării nervoase, anomalii psihice, afecțiunile cardiovasculare, cancerul. Trebuie știut că, indiferent de modul preparare a hranei, metalele nu se descompun, iar odată acumulate în în organism sunt extrem de dificil de eliminat.

heasy-metals-final1Plumbul

Plumbul este unul din vechii dușmani ai omului din primele zile ale civilizației, fiind răsunătoare în istorie  otrăvirea lentă cu plumbul din  veselă și tacâmurile bogaților vremii. În prezent, s-a dovedit că prea mult plumb generează anemie, afectarea endoteliului vascular, afecțiuni renale, nefrite cronice, schimbări în comportament.

Pentru plumb au fost stabilite concentrații limită admisibile (CLA). În produsele alimentare, CLA ale plumbului oscilează în jur de 0,005 mg/kg – în produsele lactate și 1,0 mg/kg – în pește. Și berea conține plumb. El este absorbit de către eritrocite, țesutul osos și nervos, rinichi. Intoxicarea cronică cu plumb duce la dezvoltarea nefritei, blocarea activității hematiilor, dereglarea conductivității impulsurilor nervoase, polineurite. Sursele de intoxicare cu plumb pot fi benzina, alimentele și băuturile, care se păstrează în vase, în componența cărora intră plumb sau vopsele, ce conțin plumb (vase de lut glasate, vopsele de tipar, unele mase plastice).

Cadmiul

La naştere organismul nu conţine cadmiu, deoarece acesta nu trece bariera placentară. Însă, suntem afectaţi de industriile textile și electrotehnice, care folosesc culoarea roșie ,,superbă’’ pentru a imprima vase, metale, PET-uri cu băuturi răcoritoare, precum cola sau berea. Cadmiul deja există în apă, în sol, are o perioadă foarte lungă de eliminare din organism, de până la 30 de ani, și problema este că în felul acesta viețuitoarele mării, dar mai ales peștii, îl acumulează în țesuturi, mai ales în organe sau ficat. De aici și atenționarea medicilor cu privire la evitarea consumului de ficat de peste și piele. În rezultat, standardele reglatoare limitează folosirea peștelui cu conținut al cadmiului Cd>0,5 mg/kg masă uscată.

La om, cadmiul se acumulează preponderent în rinichi și în cantități mai mici în ficat și alte organe. Studii ale medicilor americani au dovedit legătură dintre acumulare de cadmiu și afecțiunile cardiovasculare.

Mercurul

Unul dintre cele mai folosite și în același timp periculoase metale grele este mercurul. Este folosit la plombele dentare de amalgam, termometre, insecticide pentru păstrarea cerealelor.

De mici am fost instruiți că dacă se sparge un termometru trebuie să neutralizăm toate picăturile de mercur chimic, cu o soluție de FeCl3.

Din păcate, mercurul trece bariera placentară și de aceea medicii din multe țări atrag atenția femeilor gravide să evite complet tonul, considerat că fiind unul dintre cei mai contaminați pești cu mercur.

Concentrațiile limită admisibile (CLA) pentru aer în încăperile industriale constituie 0,01 mg/m3. CLA pentru produsele alimentare variază de la 0,005 mg/kg-în sucuri până la 0,5 mg/1 m pește.

Nichel, aluminiu, zinc, cupru

Nichelul este responsabil de  dezvoltarea lentă a formațiunilor maligne, mai ales la nivelul cailor respiratorii, nas, gât, plămâni, dar și la rinichi. Din păcate nichelul este prezent în foarte multe componente casnice și electrocasnice.

Zincul și cuprul joacă un rol important în metabolismul și funcționarea normală a omului, animalelor și plantelor, însă intoxicarea cronică cu zinc și cupru poate provoca dezvoltarea hipertoniei, aterosclerozei, bolilor de inimă, ba chiar a afecțiunilor cronice ale ficatului, ciroză sau cancer hepatic. Metalele au niveluri crescute în apa, inclusiv din crescătoriile piscicole, astfel încât peștii dețin cantități prea mari din aceste metale grele.

Aluminiul și compușii lui sunt considerate de toxicologi de-a dreptul otravă, echivalând arsenicului, nichelului, cuprului și manganului. Persoanele cu nivel crescut de aluminiu manifestă tulburări semnificative ale sistemului nervos, tulburări de memorie, autism, demență, afecțiunea Alzheimer.

Heavy-MetalsPlante cu puternic efect detoxifiant sunt urzicile, leurda, mușețelul,”trei frați pătați”, ridichea neagră, menta, lemnul-dulce, anghinarea, coada-calului, brusturele, păpădia, rubarba, ghințura-galbenă, roinița, ienupărul, pir-târâtor, anasonul, pătrunjelul, strugurii-ursului, ungurașul.

Galina Tomaş: „Cum facem o detoxifiere ca la carte”

Algele marine, datorită conţinutului bogat de acid alginic, acționează în mod detoxifiant și depurativ în toate patologiile legate de intoxicația cu metale grele. Acidul alginic are proprietatea de a absorbi substanțele nocive și ajută la eliminarea lor, evitând astfel acumularea lor în structurile osoase.

sursa

alte Articole interesante