“Când eram mică, dar destul de mare totuşi, mama îmi spunea să nu o fac niciodată de râs, să am grijă cu ce băieţi umblu şi, evident, să am grijă ce fac cu ei. Bineînţeles, ea îmi spunea toate astea, dar încă avea impresia că nu ştiu ce înseamnă mai exact acele cuvinte“tu femeie, mai uşor un pic, îmi strici tot somnul şi crede-mă, nu mă trezeşte orice zgomot!!” pe care i le spunea constant, într-o formă sau alta, vecina de la apartamentul de sub noi.”, scrie pe femeidin.ro.
Anii au trecut şi mi-am început şi eu viaţa sexuală cu un bărbat pe placul meu. Apoi, după 2 ani, bărbatul ăla pe placul meu s-a dus. Mi-au trebuit încă 2 ani să realizez că sunt destul de tânără pentru atâta plâns şi că ar trebui să fac eforturi pentru a-mi rearanja viaţa. Şi am găsit un alt bărbat pe placul meu. Era pe placul meu însă doar până în pat. Şi acum nu mai e deloc pe placul meu, pentru că la un moment dat, a găsit potrivit să-i spună soră-mii că sunt nimfomană.
Explicaţia? Nu putea prea mult săracu’, şi din ce auzise el, când bărbatul nu mai poate, e clar, femeia e nimfomană. Practic, 9 luni din viaţa mea au fost martore la cea mai penibilă relaţie interumană pe care am stabilit-o cu o creatură din aceeaşi rasă, însă fără coloană vertebrală, onoare şi creier.
Aşadar, femei, nu îndrăzniţi să solicitaţi mai mult sex decât se poate, pentru că riscul să fiţi etichetate ca fiind nimfomane este uriaş. Pentru că noi, în fond, suntem doar instrumente de măsură pentru unii idioţi.
Acesta este unul dintre motivele întemeiate pentru care un bărbat trebuie să cunoască o femeie sau măcar să-şi dea silinţa. Nu e nevoie decât să fii rezonabil pentru a avea şanse să înţelegi că tu eşti norocosul. Asta e lumea în care trăim. Îmi pare rău.