50 milioane de tone de ulei de palmier sunt produse anual în lume, ceea ce reprezintă circa 30% din toată producţia mondială de uleiuri vegetale.
Teama unor persoane de a consuma uleiul de palmier este condiţionată în general de faptul că acesta conţine prea multe grăsimi saturate. Dar, de fapt, uleiul de palmier nu este atât de periculos precum se crede.
În prezent, uleiul de palmier este folosit în multiple sectoare de producţie: cel de panificaţie, patiserie, produse lactate, şampoane, produse cosmetice, produse de curăţat, pastă de dinţi etc.
De fapt, uleiul de palmier nu poate fi considerat produs dăunător. Pur şi simplu, în ultima vreme a devenit mult prea popular în rândurile producătorilor.
Uleiul de palmier şi colesterolul
Un motiv de îngrijorare legat de folosirea uleiului de palmier este conţinutul înalt de grăsimi saturate. De asemenea, unii îl privesc drept o sursă importantă de colesterol.
Cu toate acestea, potrivit datelor Departamentului Agriculturii al SUA (USDA), acest conţinut este zero în uleiul de palmier, la fel ca în toate celelalte uleiuri vegetale.
Există dovezi care demonstrează faptul că uleiul de palmier (acidul palmitic) favorizează producerea colesterolului în organismul uman. Totuşi, colesterolul nu conduce neapărat la afecţiuni vasculare (ateroscleroză).
Colesterolul este necesar pentru construcţia membranei celulare şi producerea hormonilor genitali. 75% din colesterol este produs chiar de organismul uman. La dezvoltarea aterosclerozei vaselor sangvine contribuie mai degrabă inflamaţiile sistematice din organism, iar colesterolul serveşte drept material de acoperire.
Grăsimi saturate
În ceea ce priveşte conţinutul de grăsimi, uleiul de palmier conţine acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi: acid palmitic, acid linoleic, acid oleic, acid stearic, acid miristic, acid arahidonic.
Coraportul dintre acizii graşi nesaturaţi şi cei saturaţi în uleiul de palmier este egal cu 1,0. Pentru comparaţie, acest indicator este de două ori mai mic în unt — 0,5. Cu alte cuvinte, carnea, ouăle şi untul conţin mai mulţi acizi graşi saturaţi decât uleiul de palmier.
Beneficiile uleiului de palmier
Puţine persoane ştiu că uleiul de palmier deţine întâietatea în ceea ce priveşte conţinutul vitaminei A (beta-caroten).
Beta-carotenul este unul dintre principalele componente ale uleiului de palmier, motiv pentru care are culoarea roşu-portocaliu. Beta-carotenul este necesar pentru ridicarea nivelului energetic al organismului, echilibrul hormonal şi îmbunătăţirea vederii.
Datorită prezenţei antioxidanţilor, uleiul de palmier are proprietăţi anti-cancerigene semnificative.
Probleme ecologice
Singurul dezavantaj al uleiului de palmier este impactul negativ pe care îl cauzează asupra mediului în timpul fabricaţiei. Însă o asemenea chestiune ţine de producător şi nu nemijlocit de produs.
Organizaţiile ecologice atrag permanent atenţia deoarece, în fiecare oră, aproximativ 300 de terenuri de fotbal de păduri tropicale sunt tăiate pentru a se produce uleiul de palmier.