Mărturia Părintelui Nikolaos, după ploaia minunată din Evia: „Nu vă puteți închipui ce minune am trăit!”
În contextul incendiilor puternice de vegetație din aceste zile, părintele Nikolaos, parohul bisericii Sfântului Ioan Rusul din Evia, a organizat o procesiune în care au fost purtate icoana Sfântului, cea a Sfinților Împărați Constantin și Elena, dar și alte sfinte moaște aflate în biserica parohiei. În urma acesteia, o ploaie torențială însoţită de rafale de vânt a căzut timp de 20 de minute și a reușit să stingă incendiul, salvând în mod minunat locuințele și biserica din orașul Prokopion. Citiți, mai jos, mărturia părintelui Nikolaos pentru un buletin de știri al unei televiziunii locale.
Ieri după-amiază am primit ordin să evacuăm satul Prokopi. Femeile și copii au început să se pregătească, iar noi bărbații am luat drujbele și am început să creăm, pe cât am putut și cu forțele de care dispuneam, zone care să împiedice extinderea incendiului.
În timp ce puneam benzină în drujbă, după ce, mai întâi, oprisem motorul, mi-a dat telefon Înaltpreasfinția Sa, Mitropolitul Halkidei, care ne-a stat alături și s-a interesat de situația noastră încă din primele clipe și m-a întrebat: „Dragul meu Nicolae, cum merg lucrurile?”, iar eu i-am răspuns: „Preasfințite, am primit ordin să evacuăm satul. Femeile și copii se pregătesc să plece, iar noi încercăm să creăm zone care să împiedice extinderea incendiului.” Și mi-a cerut să îi fac o favoare: „Dragul meu, știu că în aceste momente, pe Sfântul nostru e greu să îl scoatem cu tot cu raclă, dar, te rog, scoateți măcar o icoană (a Sfântului) și faceți o litanie, acolo în Prokopi.”
Toți am lăsat imediat drujbele, ne-am îndreptat spre biserică și am luat icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan. L-am înștiințat și pe părintele Dimitrie, preot paroh al parohiei Sfinții Constantin și Elena, a luat și el icoana făcătoare de minuni a Sfinților Constantin și Elena, am luat toate sfintele moaște care se găseau în biserică: moaștele Sfântului Haralambie, ale Sfântului Vasile, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfintei Fotini Samarineanca și moaștele multor altor sfinți, împreună cu icoanele lor.
La ora nouă fără un sfert seara am început litania, de jur împrejurul satului Prokopie. La ora 10 și un sfert eram gata. Acea noapte a fost o noapte martirică deoarece toți am rămas treji și așteptam, pentru că ni se spusese că focul se apropie de sat. Și cu toții așteptam, unii cu bețe în mână, alții cu drujbe, în întuneric. În jurul orei trei dimineața, polițiștii au început din nou să strige: „Evacuați zona! Evacuați zona!”. Și ultimii locuitori erau pe punctul să plece când, o minune!
După o oră, un nor a acoperit satul Prokopi. Era încă întuneric și noi credeam că este fumul de la flăcări. Însă, imediat a început să plouă. Auzeam picturile de apă. Și a început să plouă puternic, exact atât cât trebuia pentru a se acoperi toată depresiunea Prokopie. Ne era teamă pentru pădurea deasă de pini de pe Muntele Pefkias. Ne întrebam: „Ce se va întâmpla cu acest munte?” și cea mai mare cantitate de apă a căzut chiar pe acel munte. A fost o mare minune! Cam după 20 de minute, a trecut și ploaia torențială și a dispărut și norul.
Plângeam toți, am ieșit în stradă și dădeam slavă lui Dumnezeu și Sfântului, iar în clipa de față, m-am întors la biserică și tocmai ce am săvârșit slujba acatistului de mulțumire către Sfântul Ioan Rusul, acest Mare Sfânt care nu ne-a lăsat. Nu a abandonat niciodată satul acesta, nici în perioada dominației naziste nu s-a vărsat sânge aici, nici în perioada rebeliunilor. Și niciodată, dar niciodată nu a lăsat acest loc să cadă pradă flăcărilor.
S-a produs o minune. De mai bine de o lună a fost secetă. Căutați pe site-urile de vreme toate prognozele care au fost făcute și vedeți dacă a fost anunțat cel mai mic nor sau chiar probabilitatea de ploaie și veți vedea că nu există nicăieri. Și noi toți aici plângem cu lacrimi de înduioșare și de mulțumire pentru Cuviosul Ioan, acest Mare Sfânt al nostru. Asta am avut de spus. Suntem cutremurați.