A cunoscut faima şi succesul şi a fost adorată de bărbaţi, dar viaţa personală tumultuoasă i-a adus multă nefericire. Iar episodul care i-a provocat atâta durere marii noastre actriţe, Olga Tudorache, nici măcar nu a rămas consemnat în istoricul ei amoros… Marina Vlady le-a supravieţuit tuturor, dar asta cu preţul unei mari dureri.
Născută pe 10 mai 1938, în Franţa, la Clichy-la-Garenne, ca fiică a unei balerine ruse cu origini nobile şi a unui artist ucrainean angajat al Operei din Paris, Ekaterina Marina Vladimirovna Polyakova-Baidarova a cucerit cinematografia europeană, devenind în anii ’50 şi ’60 o divă a marelui ecran. Dar printre poveştile ei de amor consemnate de presa internaţională nu se află şi cea care i-a distrus căsnicia actriţei Olga Tudorache – şi asta tocmai pentru că, paradoxal, a fost un episod pasager. Dar Marina s-a remarcat de la început pentru magnetismul şi erotismul ei. Un erotism precoce, dacă ne gândim că a început să joace de mică, iar la 15 ani, se întâlnea pe platourile de filmare cu un Marcello Mastroianni de 27 de ani cu care chiar actriţa a povestit că a flirtat. Pelicula care a consacrat-o a fost „The Witch”, lansată în 1956, dar filmată când ea avea doar 16 ani. La momentul lansării, era deja măritată. Marina era o adolescentă care avea lumea la picioare – Orson Welles şi Jean-Luc Godard şi-ar fi dorit-o de soţie, dar ea i-a refuzat, preferându-l pe actorul de 28 de ani Robert Hossein, cu care s-a căsătorit în 1955 şi alături de care a şi jucat (foto jos). Cei doi au devenit părinţii a doi băieţi – Igor şi Peter, dar mariajul nu a durat decât 5 ani.
După divorţ, Marina a mers mai departe, bucurându-se de succes: filma alături de nume precum Jean-Paul Belmondo, Jean Mare şi Gerard Depardieu, era nominalizată la Globul de Aur şi se îndrăgostea din nou – de data aceasta, de pilotul Jean-Claude Bruillet, cu care s-a căsătorit în 1963, dăruindu-i şi lui un fiu, pe Vladimir. Al doilea ei mariaj a fost şi mai scurt, însă – doar trei ani. Iar în acest timp, s-a produs şi întâlnirea fatală de la studiourile Buftea… Se întâmpla în 1965, când regizorul Henri Copli filma la noi în ţară „Mona, l’etoile sans nom”, după romanul „Steaua fără nume”, al lui Mihail Sebastian. Cei aleşi pentru a fi vedetele peliculei au fost Marina Vlady şi frumosul actor român Cristea Avram, nimeni altul decât soţul Olgăi Tudorache, cu care avea un fiu. Între Marina şi Cristea s-a înfiripat o iubire nebună, care a ars, însă, ca un foc de paie. Pentru ea, actorul şi-a părăsit familia – lăsând-o în urmă pe Olga Tudorache devastată. Actriţa a albit peste noapte şi a trecut cu mare greutate peste această dramă. Unii spun că, de fapt, actriţa pe care am pierdut-o în 2017 nu a trecut niciodată peste abandonul suferit. Şi mai dureros este că familia ei s-a destrămat în numele unei iubiri care n-a durat. Îndrăgostit până peste cap, Cristea Avram a fugit la Paris cu Marina, unde povestea lor a mai durat foarte puţin. Dar acest puţin a destrămat şi căsnicia Marinei cu pilotul francez, deşi actorul nostru nici măcar nu e menţionat în relatările străine ale vieţii Marinei Vlady… Cristea Avram (foto jos) s-a stins din viaţă în 1989, la Roma.
Abia al treilea mariaj al Marinei Vlady a fost acea mare iubire a ei – cea cu artistul rus Vladimir Vysotsky (cântăreţ, compozitor, poet şi actor), cu care a avut o viaţă împărţită între Franţa şi o Uniune Sovietică ce nu i-a acordat mult timp lui libertatea de a-şi urma soţia peste hotare. Iubirea lor (foto jos) la distanţă a inspirat multe dintre cântecele lui. În America, povestea lui stârnea zvonuri neadevărate – presa scria că el petrecuse timp închis în gulagul sovietic. În 1977, Vysotsky cânta la Hollywood, în prezenţa Lizei Minelli şi a lui Robert De Niro – după şase ani de mariaj chinuitor, autorităţile sovietice îi dăduseră dreptul de a călători în Occident. Dar Vysotsky se întorcea mereu la Moscova. Dincolo de distanţă, marea problemă a relaţiei lor au fost, însă, alcoolismul lui şi consumul de droguri – Vladimir refuzând mereu să se interneze la reabilitare în Occident, aşa cum insista Marina. Dependenţele lui îi provocaseră şi o boală cardiovasculară – iar toate acestea se pare că au dus la moartea lui în vara anului 1980. Detaliile exacte nu se cunosc, întrucât părinţii lui au refuzat autopsia, de teamă să nu afle în Uniunea Sovietică despre dependenţa lui de droguri. Artistul a fost înmormântat pe pământ natal, iar după înmormânate, Marina s-a întors în Franţa complet distrusă.
Disperată pentru că îşi pierduse iubirea vieţii, Marina a mărturisit că a încercat să se sinucidă. Dar a fost salvată de un prieten de familie, medicul oncolog Leon Schwarzenberg, care o trata pe sora ei. Leon s-a îndrăgostit de ea – şi deşi Marina nu ar mai fi dat o şansă iubirii, paradoxal, ce a urmat a fost cea mai lungă relaţie a ei: pentru ea, Leon şi-a părăsit familia şi i-a fost alături vreme de 23 de ani. Dar viaţa a lovit-o din nou pe actriţă – ca o răzbunare a destinului pentru familiile pe care ea le destrămase în numele fericirii ei. În 2003, Leon, un oncolog remarcabil, a murit chiar de cancer. Aceea a fost perioada ei cea mai dureroasă. Marina Vlady spune că suferinţa de a supravieţui persoanelor iubite ajunsese aproape de nesuportat. Cei pe care îi iubise muriseră. Ea continua să trăiască şi pentru ce? Frumoasa marelui ecran care făcuse alte femei să sufere cumplit îşi primea, la 65 de ani, pedeapsa. Marina a mărturisit că ani de zile şi-a înecat suferinţa în alcool şi că a avut din nou gânduri suicidale, fiind pradă unei depresii îngrozitoare. Totuşi, a reuşit, în cele din urmă, să depăşească acea perioadă – iar asta cu ajutorul muncii, implicându-se în diverse proiecte ca actriţă. „Munca m-a salvat”, spune Marina Vlady.
sursa:www.okmagazine.ro
