Mihaela este o fetiţă optimistă și cu ochii plini de vise, așa cum se cuvine unei fete de 14 ani. Este o adolescentă ca multe altele, cu excepția diagnosticului pus de medici, care îi facea viața un pic mai grea. În fișa medical scrie ”paralizie cerebral infantilă”, iar pe chipul Mihaelei scrie că este o fetiță deosebită. Este elevă în clasa a 7-ea și îi place foarte mult să citească. Nu are vise cu prinți, deși e normal pentru acestă vârstă, ci vrea doar să poată merge la bazin, să facă cursuri de engleză şi meditaţii la matematică.
Mama simțea, medicii tăceau
”Urmăream comportamentul și reflexele micuței mele și ceva mă punea în gardă. Trecea de luna a șasea și ea tot nu stătea pe funduleț. Am încercat să aflu cauza mergând pe la medici. Dar din păcate avem și medici indiferenți, care nu ne-au zis de la naștere că ceva e în neregulă cu fetița noastră. Ba mai mult, la întrebarea de ce copilul meu nu stă pe funduleț, se răstoarnă, primeam doar un singur răspuns – este grăsuță. Mihaela întradevăr adăuga la cântar câte 1 kg pe lună și era dolofană, dar ei ca medici, chiar nu au intuit acest lucru? Eu și înțelegeam că atitudinea copilului nu corespunde celei recomandate pentru un copilaș de vârsta ei, dar medicii… tăceau”, ne-a povestit Nadejda (mama Mihaelei).
Despre boala Mihaelei mama ei a aflat cam târziu, când fetița avea 9 luni şi verdictul a distrus-o. Timp de 2 saptamini Nadejda s-a aflat într-o depresie totală: nu avea poftă de mâncare, nu putea să doarmă, și-o imagina într-un scaun cu rotile… Dar, cu ajutorul celor dragi, a părinților, soțului, fratelui și cumnatei, s-a mobilizat și a decis să acționeze, să lupte.
Lupta a început cu venirea la Chișinău
Atunci familia Harghel trăia în raionul Telenești, locul lor de baștină. Cum medicina, dar celelalte servicii sunt la un nivel mai scăzut în raioane, familia Mihaelei au decis să înceapă lupta cu boala la Chișinău.
”Ne-am luat copilul și am venit în Capitală. Au urmat multe, prea multe tratamente de reabilitare a aparatului locomotor (masaje, gimnastică, fizioproceduri). O perioadă am mers la Odesa la un centru de reabilitare, foarte bun. Tratamentele se făceau gratis, dar chiria costa bani. Am făcut și 2 intervenții chirurgicale la centru mamei și al copilului la picioare. Abia la 4 anișori, după aceste intervenții, Miki a început să se țina pe picioare. Am găsit și o grădiniță cu grupă special (profil ortopedic). La gradiniță a fost bine, erau puțini în grupă (câte 7-10 copii) și nu se făcea deosebire între copii, adică erau cam toți cu probleme de mers.”
Școala a făcut diferența…
Problema cea mai mare a Mihaelei a început la școală. Copiii aruncau în adresa ei vorbe răutăcioase, priviri lungi și se șoșoteau pe la spate. Ea însă era puternică și prea înțelegătoare pe alocuri. Și asta pentru că își dorește din tot sufletul să aiba prieteni. Ce nu făcea numai ca să vorbească cineva cu ea?! Le cumpăra și pateuri la colegi. Mama îi zicea că prietenii nu se cumpară, prietenii adevărați la nevioe se cunosc, dar ea oricum avea speranțe şi încă le mai are.
”Aceste situații m-au afectat foarte tare, mai mult pe mine decât pe Miki. Pentru ca s-o ajut pe Mihaela am planificat al 2 copil. Domnul ne-a dat un baiat, pe nume David. Luam băiatul la plimbare și o aduceam pe Mihaela de la scoală. Am ajutat-o până în clasa 3. Acum, în fiecare dimineață, o ajut doar la traversarea străzii. Până ajunge acasă după lecții, stau ca pe ace. Cel mai mult îmi fac griji la traversarea străzii, căci unii șoferi conduc cu viteză exagerată”, a spus Nadejda.
Visele Mihaelei…
Nu vrea bijuterii, telefoane sau computere de ultimă generație. Visele ei sunt mai mici comparativ cu ale altor fete de vârsta ei, dar mult prea mari pentru familia ei, care investește toate veniturile pentru întreținerea copiilor și tratamentele Mihaelei. Deși are 14 ani, Mihaela nu a fost niciodata la mare sau la munte cu familia. A văzut marea doar de la distanță când făcea tratament la Odesa. Și s-ar mulțumi și cu un bazin, dar nici pentru acesta familia nu reușește să adune bani.
”Mihaela este foarte curioasă și vrea să cunoască cât mai multe. Își dorește să studieze engleza mai aprofundat. Eu ca mamă, cel mai mult îmi doresc ca Mihaela să-și poată prelungi studiile, să facă o facultate. Să poată duce o viață normal, fără privirile stânjenitoare ale colegilor și celor din jur!”, ne-a declarat cu lacrimi în ochi, mama Mihaelei.
Dacă vrei să o cunoști pe Mihaela și să să contribui cât de puțin ca zâmbetul să apară pe fața ei, vino pe 28 martie, ora 21.30, la Clubul Kremlin (Mircea cel Bătrân, 17/2), unde va avea loc proiectul ”VIP Battle” în susținerea Mihaelei.
Mai multe detalii vezi AICI
Natalia Bodiu
