Este unul dintre cei mai iubi
ţi artişti ai muzicii populare. Este bărbatul unei singure femei, de 34 de ani. Dar peste toate, Benone Sinulescu este un om plin de forţă şi vitalitate asemeni unui băieţandru de doar 18 ani, la cei 77 de ani ai săi.Din dorinţa de a mă vedea lumea, mă cocoşam într-un copac şi cântam de mama focului…
Cred că aveam 5-6 ani. În liceu, am început să cânt la staţia de amplificare a oraşului Buzău, cu un acordeonist extraordinar, iar prima melodie a fost „Străina mamii, străină”, un cântec extraordinar, cules de la ţăranca din Siriu, Ioana…
Aveam 17 ani când m-am lansat. A fost o explozie, pentru ca eu am venit cu un stil personal. Şi, pentru că la acea vârsta vocea e în schimbare, lumea se întreba dacă sunt fată sau băiat. Ştii că sunt primul care a cântat o melodie despre mama?
Mama mea era bună, blândă, dar mai ales înţeleaptă
Eu am fost de mic copil un harnic şi cred că asta spune multe. Îmi plăcea şi-mi place şi acum să grădinăresc. În fiecare an, de Paşte, vin toţi prietenii mei, din toate colţurile lumii, ne uităm la pomii înfloriţi şi ascultăm păsărelele cum cântă. Cred că aşa arată Raiul.
Soţia mea e cel mai drastic critic al meu
Pe soţia mea, Elena, am cunoscut-o prin intermediul Ilenei Sararoiu. Am fost la un spectacol la Galaţi şi Ileana o cunoştea, aşa că a invitat-o la masă.
E primul critic al meu şi cel mai drastic. Ea ţine cont de tot şi-mi spune tot. Chiar dacă, de multe ori, spun „nu” în faţa ei, în sinea mea ştiu că are dreptate.
Am un sac de peruci, făcute numai în România
Cele 100 şi ceva de peruci m-au costat o avere. Era un calvar atunci să porţi o perucă, mai ales când era cald şi curgeau apele pe tine, dar le suportam cu stoicism. De ce le purtam? Aveam o falsă părere că, fără perucă, mă simt ca şi cum aş avea fundul gol. După un timp, tot soţia mea m-a convins să renunţ, iar eu mi-am luat inima în dinţi şi am ascultat-o.
Cel mai mare regret este că de-a lungul vieţii, nu am devenit tată
Din cauza problemelor de sănătate pe care le-a întâmpinat, soţia artistului a pierdut de-a lungul anilor nu mai puţin de cinci sarcini. „Ne-am dorit foarte mult să devenim părinţi, însă viaţa nu a fost atât de darnică cu noi pe acest plan. Am avut parte de tot ce ne-am dorit, dar nu am reuşit să avem copii. Am încercat de nenumărate ori însă din nefericire soţia mea nu a putut ţine niciuna dintre cele cinci sarcini. Stiţi cum este, speranţa moare ultima, dar în viaţa nu le poţi avea chiar pe toate”.
Sursa http://www.etno.ro/