Un culturist diagnosticat cu o formă agresivă de cancer la ficat a murit la doar 39 de ani, iar înainte să treacă în nefiinţă a recunoscut că regimul pe care îl urma i-ar fi dăunat sănătăţii.
Dean Wharmby, tatăl unei fetiţe, a aflat că mai are de trăit doar câteva săptămâni, în noiembrie, anul trecut, după ce medicii i-au descoperit o tumoare mare la ficat. El a murit duminică, după ce corpul nu a mai putut lupta, relateaza Daily Mail.
Tânărul avea peste 10.000 de fani pe Facebook, unde a vorbit despre boala de care suferea. Astfel, el a arătat că înainte să se îmbolnăvească ingera 10.000 de calorii pe zi, burgeri, pizza şi sandvisuri cu bacon, dar şi 8 doze de energizante.
Înainte să moară, el a mărturisit că dorinţa lui de a avea fizicul perfect al unui culturist i-ar fi cauzat cancerul. El a recunoscut că a luat steroizi timp de un an la începutul carierei, pentru că „toată lumea o făcea”.
Vegetarienii au risc mai scăzut de a dezvolta diabet și unele tipuri de cancer
Persoanele care urmează o dietă vegetariană prezintă un risc mai scăzut de a dezvolta diabet de tip 2 şi chiar anumite tipuri de cancer şi boli gastrointestinale, dar ar putea avea dificultăţi în a-şi acoperi nevoile nutriţionale în ceea ce priveşte omega-3 şi vitamina D, potrivit autorităţilor sanitare franceze.
După ce a analizat studiile ştiinţifice pe această temă, Agenţia Naţională Franceză pentru Sănătate şi Securitate evaluează „beneficiile şi riscurile pentru sănătate asociate dietelor vegetariene” într-un aviz care este însoţit de repere dietetice pentru persoanele care adoptă această dietă, notează News.ro.
Aceste prime orientări dietetice pentru vegetarieni publicate de agenţie ar trebui să le permită acestora „să îşi optimizeze aportul nutriţional ţinând cont de obiceiurile lor alimentare şi limitându-şi expunerea la contaminanţi”.
Vegetarienii, adică persoanele care nu consumă niciun fel de carne animală – carne, peşte, crustacee – se împart în două categorii. Pe de o parte, există „lacto-ovo vegetarieni”, care consumă ouă, produse lactate şi miere, iar pe de altă parte, vegani, care exclud toate alimentele de origine animală.
Vegetarienii, risc mai scăzut de a dezvolta diabet și unele tipuri de cancer. Care sunt, însă, riscurile acestui stil de viață
Conform acestui raport, s-a stabilit că vegetarienii au un risc mai scăzut de a dezvolta diabet de tip 2 decât non-vegetarienii.
De asemenea, conform altor studii, aceştia ar putea avea un risc mai scăzut de a dezvolta anumite tipuri de cancer – de prostată, stomac, sânge – şi anumite boli oftalmologice şi gastrointestinale.
Pe de altă parte, vegetarienii prezintă un risc mai mare de fracturi osoase şi au mai multe dificultăţi în a-şi satisface nevoile de fier, iod, omega-3, vitaminele B12 şi D – deşi acestea din urmă sunt aceleaşi ca pentru populaţia generală – şi, în cazul bărbaţilor vegani, zinc.
Aceste rezultate ar putea alimenta studiile europene în curs privind suplimentele alimentare şi îmbogăţirea alimentelor, precizează agenția franceză.
În ceea ce priveşte prezenţa contaminanţilor în alimente, o „problemă majoră” pentru toate dietele, agenţia „reiterează necesitatea de a reduce expunerea” populaţiei la „substanţele cele mai persistente din mediu, în special metalele”.
În special, se solicită acţiuni privind formularea produselor, care ar fi mai adecvate decât „arbitrajul la nivelul consumatorilor”, care este insuficient pentru „limitarea riscului legat de expunerea la contaminanţi”, cum ar fi lindanul (un insecticid) sau compuşii polibromuraţi (substanţe utilizate ca substanţe ignifuge în mobilier şi electronice).
Cum să îți alegi cafeaua: boabe Arabica vs Robusta
Dacă vrei să prepari acasă o cafea aproape la fel de bună cum e cea de la cafenelele de specialitate, drumul nu poate să înceapă din altă parte decât de la boabe. Alegerea lor este primul pas esențial.
Cele mai cunoscute două variante de boabe sunt Arabica și Robusta, fiecare cu propriile avantaje.
Vei observa că scrie pe ambalajul tuturor cafelelor ce fel de boabe au fost folosite.
Arabica e considerată „crema” cafelei – are arome mai fine, note fructate sau florale și o aciditate echilibrată. E genul de cafea pe care o vei găsi în cafenelele de specialitate.
Dacă vrei să te apropii de gustul cafelei din cafenele, ar fi bine să alegi Arabica, însă trebuie să știi că vei scoate mai mulți bani din buzunar.
Pe de altă parte, Robusta e mai puternică, mai amară și conține de aproape două ori mai multă cofeină decât Arabica. Dacă vrei o cafea tare, pentru un plus de energie, dar și mai ieftină și accesibilă, aceasta este varianta pentru tine.
În general, cafeaua de pe rafturile supermarketurilor e făcută din boabe Robusta, pentru că această specie e mai ușor de cultivat și rezistă mai bine la prăjire intensă: multe cafele din supermarket sunt foarte prăjite pentru a uniformiza gustul, iar Robusta suportă mai bine acest proces.
Ce ar trebui să știi despre felul în care sunt prăjite boabele
Prăjirea boabelor de cafea joacă și ea un rol important atunci când te gândești la cum să-ți alegi cafeaua. Asta pentru că tipul de prăjirea e crucial pentru gustul cafelei.
Sunt trei tipuri principale de prăjire: ușoară, medie și închisă, fiecare având un impact diferit asupra băuturii.
Prăjirea ușoară (light), de obicei, se face la temperaturi mai scăzute și pentru un timp mai scurt, ceea ce aduce un gust vibrant, cu o aciditate mai mare.
Cafelele prăjite ușor vin cu arome fructate și florale și vei simți foarte clar gustul boabelor, pentru că prăjirea nu le-a schimbat prea mult.
Prăjirea medie (medium) este perfectă pentru cei care caută un echilibru între aciditate și corp. Este pentru o băutură mai fină și mai complexă, cu note mai dulci și o textură mai cremoasă. În schimb, prăjirea închisă (dark), care presupune temperaturi mari și o perioadă mai lungă de prăjire, duce la o cafea mult mai intensă. Aici, aciditatea e aproape inexistentă, iar gustul devine mai amar și mai puternic.
Arsenicul din orez este o realitate. Când devine o amenințare
Dacă la micul dejun mâncați cereale din orez, iar la cină aveți orez brun aproape în fiecare zi, s-ar putea să fie cazul să mai variați felurile – în special dacă hrăniți și copii. Cauza este prezența în orez a arsenicului anorganic, un metal poluant toxic care poate crea probleme de sănătate, scrie The Washington Post.
Arsenicul este o prezență naturală în sol și în apa freatică. De asemenea, se găsește în procese și pesticide industriale. Deși pesticidele care îl conțineau sunt acum interzise aproape pretutindeni, arsenic din ceea ce se utiliza în decenii trecute este încă prezent în sol, iar unele industrii continuă să elimine arsenic în sol și apa freatică, ajungând în final în alimentele noastre.
Conrad Choiniere, director în cadrul Centrului pentru Siguranța Alimentelor și Nutriție Aplicată al Administrației SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA), explică:
„Efectele adverse ale arsenicului depind de o varietate de factori: tipul de arsenic (organic sau anorganic), nivelul expunerii și vârsta persoanei expuse la arsenic.”
Arsenicul organic nu este la fel de dăunător precum cel anorganic, care este foarte toxic – și tipul de arsenic la care se referă acest articol.
Din nefericire, cercetătorii găsesc arsenic anorganic în multe produse din orez. Într-adevăr, orezul este cea mai comună sursă de arsenic în dietă, iar problema se poate agrava cu schimbarea climei.
Un nou studiu arată că arsenicul din plantele de orez va spori cu creșterea temperaturii.
Mai mult decât oricare alte cereale, orezul preia din sol și apă arsenic care rămâne intact când îl mâncăm sau este procesat în făină de orez și alte produse alimentare. Asemenea ingrediente sunt utilizate de producătorii de alimente în crackers, cereale pentru micul dejun sau alimente pentru copii.
Iar dacă gândiți „Dar mănânc numai orez brun organic… cu siguranță e sănătos”, veți avea o surpriză: arsenicul anorganic se află în coaja bobului de orez, care rămâne intactă pe cel brun și-l face să conțină mai mult arsenic decât orezul alb. Iar solul din fermele „bio” poate conține arsenic rezidual din pesticide utilizate anterior.
Care sunt riscurile?
Cel mai mare risc pentru sănătate provine din expunerea la arsenic anorganic, iar apa contaminată este o sursă mai importantă decât orezul. Consumul de produse contaminate din orez de mai multe ori pe zi nu este o idee bună, mai ales dacă sunt gătite în apă care conține arsenic.
O expunere cronică la arsenic este asociată cu un risc sporit de diabet tip 2 și boli cardiovasculare. Poate provoca și otrăvire cronică cu arsenic, care poate antrena leziuni și cancer al pielii.
Choiniere spune că arsenicul este un cancerigen cunoscut în cazurile de cancer de plămâni și vezică urinară. Expunerea de o viață la produse din orez aduce un risc de cancer de plămâni sau vezică urinară de 39 de cazuri la un milion de americani. În comparație, numărul de asemenea cancere din toate cauzele este de 90.000 la un milion de oameni – deci orezul nu este un factor important.
Este puțin diferit pentru copiii mici, deoarece chiar și o expunere redusă la arsenic a fost asociată cu probleme pentru dezvoltarea cognitivă, inteligență și memorie, spune Choiniere.
Arsenicul poate dăuna sarcinii și spori mortalitatea infantilă. Când fătul este expus la arsenic în uter crește riscul de cancer, boli de de plămâni, infarct și insuficiență renală.
Deci cât orez pot mânca?
FDA nu are o bază științifică pentru a recomanda ca adulții să-și schimbe consumul de orez din cauza prezenței arsenicului. Choiniere spune: „Consumatorii pot mânca orez într-o dietă echilibrată”, dar nu specifică o anumită cantitate zilnică sau săptămânală.
Probleme mai mari ridică orezul consumat de copiii mici, care sunt expuși la aresenicul din orez de trei ori mai mult decât adulții. Ei consumă mai multă hrană per kilocorp decât cei mari, așa că sunt mai expuși atunci când alimentele conțin arsenic.
FDA recomandă hrănirea copiilor cu o varietate de cereale, nu exclusiv cu unele din orez. Cerealele din orez fortificate cu fier sunt o sursă bună de nutrienți pentru copii, dar nu trebuie să fie nici singura, nici prima”, spune Choiniere.
Kacie Barnes, medic nutriționist, este mai categorică: „Nu recomand cereale din orez pentru copiii sub 12 luni. Ei pot începe cu avocado, banană, piure de mazăre sau fasole, ovăz pentru bebeluși sau chiar carne piure.” Iar copiii peste 5 ani nu trebuie să mănânce orez mai des de patru ori pe săptămână, spune Barnes.
Cum evitați arsenicul, nu și orezulVestea bună este că există multe moduri de a ne bucura de orez cât mai des, fără a ne teme de arsenic. În acest scop, Centrul de Cercetare pentru Sănătatea și Prevenirea Bolilor Copiilor (Childrenʼs Environmental Health and Disease Prevention Research Center) are o pagină de internet pe care recomandă:
Preferați mai des orezul alb în locul celui brun
Alegeți tipuri de orez cu mai puțin arsenic, cum sunt basmati sau cel pentru sushi
Nu gătiți orezul în apă de fântână contaminată cu arsenic – Alternați orezul cu alte cereale
Barnes mai adugă că este bine să gătim orezul ca pe paste: în multă apă, ca să elimine o parte din arsenic. FDA spune că această metodă poate reduce arsenicul cu 60%. Iar despre recomandarea obișnuită de a spăla orezul înainte de clătire, FDA spune că are efect minim asupra arsenicului.
