La capitolul educație, se consideră că țările nordice au unele dintre cele mai bune sisteme educaționale. Se spune că, în Finlanda, este obișnuit ca un adolescent să termine primele 12 clase cu medii excelente, să vorbească fluent limba engleză și să citească o carte pe săptămână.
Saili este un adolescent finlandez, în vârstă de 15 ani. Iată cum arată o zi din viața elevului:
ora 07:45 – Saili așteaptă autobuzul urban care îl va lăsa la poarta școlii ( de precizat că nu există autobuze școlare). Acesta trece la fiecare cinci minute. Finlandezii încearcă să-i facă pe copiii lor să fie independenți de mici. Pe foarte puțini dintre ei, părinții îi duc cu mașina până la școală. Biletul este subvenționat de către municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală! În exterior, instalațiile școlii dau o impresie spartană. Nici o țigară pe jos, nici o hârtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.
09:15 – Orele durează, fiecare, câte 45 de minute. Finlandezii mizează pe studiile de limba maternă, matematică și engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată țară. Restul e ales de școală, de acord cu profesorii, părinții și elevii. Orele sunt scurte, intense și, mai ales, foarte participative. Una dintre recreații se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raționamentul critic, înaintea memorizării mecanice. La ore se discută mult, atmosfera este relaxantă. Elevii au cursuri de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marțiale, hockey, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii cânta la vioara, chitară electrică sau la ce preferă. Și, încă o dată, se încurajează gândirea critică și se discuta.
În interiorul școlii, curățenia este și mai evidentă. Totul pare recent dat în folosință. Pe bănci și pupitre nu sunt semne și nu se scrijelește nimic. Școală este publică și, bineînțeles, gratuită, dar cu instalații demne de un colegiu „scump”, deși nimic nu epatează. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu pești tropicali, bucătărie, dispozitive audiovizuale, aer condiționat, multe plante.
O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sala de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru și o sala de mese cu autoservire. Cărțile sunt gratuite, materialul școlar e gratuit, mâncarea e gratuită.
12:00 – Mâncare caldă, nutritivă și gratuită. Saili are o jumătate de ora pentru prânz la restaurantul școlii. Legea finlandeză obligă că meniul să fie gratuit, nutritiv și cu multe feluri de salate și fructe. Se bea apă sau lapte. Nu există sucuri sau băuturi carbogazoase. Costurile le plătește municipalitatea fiecărui oraș. Dacă orele se prelungesc până după-amiază, școală are obligația de a oferi o gustare elevilor.
16:05 – Înapoi acasă, Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic. Nu există delincvență, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili și fratele lui, care au învățat să gătească la școală, pregătesc cină pentru părinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu.
18:30 – Cină și saună (această, de trei ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se află împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorințele, progresele făcute și, mai ales, nevoile lor. Dar în aceeași măsură, se fac și planuri de vacanță pentru toată familia, în comun.
20:15 – Temele și la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, dar Saili le termină rapid într-o ora sau două, pentru că de-abia așteaptă să se urce în pat și să citească Harry Potter în engleză. Pentru Saili, școală este că un serviciu. „Dacă un copil dorește să studieze, poate să ajungă medic sau judecător ori inginer, chiar dacă familia să este una săracă”.
Educația fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniță până la absolvirea unei universități. „Sunt banii cel mai bine folosiți din impozitele cetățenilor”. Studenții plătesc doar cărțile și mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultății). Apoi, statul îi ajută să emancipeze, dându-le subvenții pentru închirierea unei locuințe și, de asemenea, primul salariu.
Ce însemna respectul față de profesori?
Elevii au un respect total față de profesori și se vede în orice moment politețea în relațiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu și corect îmbrăcăți și pieptănați. Într-o școală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este același. Sistemul educațional nu este elitist și nu urmărește producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.
Temele sunt sfinte. Și este foarte rău văzut un elev care copiază, chiar și de către ceilalți elevi. Este de neconceput că un elev să scoată o fițuică la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de către restul de elevi. „De ce să riști, când poți să studiezi?”. Pe aceeași linie ca adulții, care nu-și vor imagina ce este evaziunea fiscală.
Nu e de mirare că Finlanda se află în fruntea țărilor cu cele mai ridicate statistici de transparență și cea mai scăzută corupție publică.
Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo. Chimie, poate medicină veterinară sau creație de jocuri video.
