Cum faci față isteriilor copilului tău

Este greu de imaginat în ce stare te poate aduce o criză de isterie facută de copilul tău și cât de neajutorat te simți. Primul lucru pe care îţi vine să-l faci este să ţipi la el, să-l zgâlţâi să-şi revină. Simţi cum îţi pierzi cumpătul, vocea ţi se ridică, încerci să negociezi cu el, orice, numai să înceteze

separator
.

Daniela Sircu-Ursu,

Psiholog consultant

Dacă eşti în public, scrâşneşti din dinţi şi încerci să îl cumperi cu ceva, dacă nu, în scurt timp te trezeşti că ţipi, îl scuturi, îl smuceşti, îi dai şi câteva palme la fund. Degeaba! Plânge și mai și, complet isterizat. Dacă şi tu ţi-ai pierdut cumpătul, ce să-i mai ceri lui… Disperarea părinților ai căror copii trec prin faza încăpățânării și a isteriei nu poate fi înțeleasă decât de cei care au trecut prin asta.

Care sunt cauzele isteriei?

Cauzele acestor crize dramatice sunt cam aceleași în toate situațiile: copiii caută să obțină atenția părinților. În special, copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 4 ani, sunt predispuși unor astfel de episoade. Încăpățânarea își are și ea rolul hotărâtor în situația dată. Copiii de 2 ani ne încântă mereu cu independența lor, ne uimesc tot mai mult datorită capacităților lor și datorită cunoștințelor noi acumulate.

Perioada de încăpățânare este caracterizată de o armonie și de o discrepanță, tonurile din vocea copiilor se schimbă de la o secundă la alta. Asemănătoare sunt și stările sufletești ale copilului: ei doresc să fie și protejați, și independenți.

Ei trăiesc în tensiune și vor să aibă doar succese, vor să căștige întotdeauna. La vârste mici, copiii realizează foarte greu că există diferențe între dorință și realitate, atunci când nu primesc tot ce-și doresc.

Un rol important în declanșarea unor astfel de crize i se atribuie problemei dezvoltării neuniforme a limbajului.

Profesorul în psihologie comportamentală aplicată, Claire B.Koop consideră că: “Bebelușii încep să înțeleagă mult mai multe dintre cuvintele pe care le aud, însă aptitudinile lor de a le exprima sunt atât de limitate…“ Respectiv, atunci când copilul nu poate exprima ceea ce simte, îi crește frustrarea.

Ce faci ca sa eviti crizele de isterie a copilului?

  1. Oferă-i timpul și atenția ta necondiționat. Nu aștepta să ți-o ceară (făcându-ți o criză). Studiile efectuate arată că, copiii ai caror părinți sunt predispuși să-și petreacă timpul liber jucându-se cu ei, citind împreună etc., sunt mai puțin dispuși să facă o criză. Timpul petrecut cu copilul tău trebuie să aibă un aspect calitativ și nu unul cantitativ, au efect doar momentele în care, fie că gătiți cina sau dereticați prin casă, dar o faceți împreună.
  2. Asigură-te că isteria nu este folosită în scop manipulativ. Copiii care sunt la vârsta isteriilor au nevoie de înțelegere și de sprijin, însă nu te lăsa în niciun caz condusă de piticul revoltat.
  3. Între copii și părinți nu trebuie să se ducă o luptă de putere, căci în orice bătălie există un învins și un învingător – copii nu pot câștiga, iar pentru părinți ar fi o victorie trista.
  4. Prea multe interdicții cauzează isteriile. De aceea, lasă-i copilului cât mai mult spațiu de joacă pentru ca să capete experiență și să fie răspunzător de lucrurile făcute.
  5. Trebuie să te gândești foarte bine când fixezi limitele și interdicțiile copilului. Este oare o tragedie dacă în loc de orez, copilul vrea să mănânce tăieței? Sau invers? Intervenim doar atunci când copilul nu este în siguranță.
  6. Este important să li se dea timp copiilor pentru a se putea obișnui cu schimbarea. Spune-i cu o jumătate de oră înainte de a merge la cumpărături, că trebuie să plecați urgent și că aveți lucruri importante de facut. Copiii nu au noțiunea timpului ca și adulții, de aceea pot izbucni multe accese de furie, pentru că punctualitatea nu este respectată.

Hrănește-l și culcă-l la aceleași ore!

Oboseala și foamea sunt doi factori ce declanșează isteriile. De aceea copilul este bine să fie obișnuit cu un program, chiar dacă nu poți să-l respecți cu sfințenie. Desigur sunt zile când nu vrea sub niciun chip să doarmă ziua, este bine dacă reușești să-l ții liniștit în pat 20-30 de minute, citindu-i povești, diverse întâmplări de-ale voastre, cântându-i, recitându-i poezii sau ce îi place să audă la ritualul său de culcare.

Multe mame recunosc că micuțul lor face crizele de isterie întotdeauna la aceleași ore, în aceleași locuri sau când nu li se oferă anumite obiecte periculoase să se joace. Copiii cărora li se refuză ceva, nu au dormit sau le este foame, fac crize de 10 ori mai amplificate decât restul. Îmbină corect activitățile fizice cu odihna, doar așa vei avea un copiil sănătos.

Încurajează-l și recompensează-l!

Anumite situații îi obosesc pe copii. Mersul cu mașina la un drum foarte lung, vizita prelungită la prieteni de familie, îi plicitsesc pe micuți. Este bine ca înainte să plecați undeva să ”îl mituiești” și să îl încurajezi pe pitic, spunându-i: ,,Acum mergem în vizită la Alex și Maia. Dacă vei fi baiatul/fetița cuminte pe care îl/o știu eu, ne vom juca… sau vei primi… Psihologii spun că oferirea ,,mitei” este perfect în regulă ca variantă de manipulare, atâta timp cât se face în condițiile impuse de tine și dinainte de momentul respectiv – când nu se află sub presiune, în mijlocul crizei de isterie. În cazul în care copilul începe să uite ,,convenția”, amintește-i ușor despre pactul încheiat.

Copilul vede în tine un exemplu de comportament și de stil de viață.

Dacă folosești agresiunea fizică nu vei rezolva nimic, ci doar vei fi un exemplu negativ, pentru că îi vei da ocazia copilului să o folosească la rândul lui când va trece prin situații similare. Știu că este destul de greu să te stăpânești când îl vezi tăvălindu-se pe jos, dar trebuie să reziști. Experții în psihologia infantilă insistă să ne păstrăm calmul în timpul crizelor de isterie. În caz contrar, declanșăm și amplificăm o luptă pentru putere. Copiii recurg la accesele de furie ca să ne atragă atenția. Lor nu le pasă dacă atenția primită este pozitivă sau negativă, ci doar dacă suntem 100% atente la ei. Vorbindu-le calm, le vei arăta ca nu te conving cu țipete și, vor copia atitudinea ta. Dacă te simte tensionată, copilul se va isteriza și mai tare.

Oferă-i îmbrățișări (dacă este cazul).

Unii copii se liniștesc mai ușor atunci când sunt îmbrățișați și mângâiați ușor pe spate. Astfel, piciul tău se va simți mai în siguranță, va simți că este iubit chiar dacă nu-ți place comportamentul său.

Copii sunt ușor manipulați prin joc.

În loc de: ”Strânge-ți imediat jucăriile!”, încearcă “hai să vedem, cine strânge mai multe jucării.” Jocul are menirea de ai sustrage atenția. Metoda respectivă este eficientă și în cazul în care mergeți la cumpărături. Vă puteți juca “de-a pirații” care caută comori (zahăr, unt, lapte etc.). Astfel menținând atenția copilului la ceea ce te interesează pe tine la moment.

Arată-i că ești supărată!

Fiecare părinte se teme de accesele de furie ale copilului său în locuri publice, din motive evidente. Toate ne temem că ceilalți părinți vor spune: ,,e o mama rea”, care a crescut un drăcușor de copil. Din această cauză suntem tentate să cedăm isteriilor din public, să zâmbim și să facem cum dorește ,,prințul”. Copiii, chiar și cei foarte mici, sunt tare inteligenți. Dacă te superi doar în casă și afară, de față cu mai mulți oameni, zâmbești și tolerezi, vor simți asta și vor profita. Așadar, nu-ți fie teamă că te va judeca cineva! Multe ne confruntăm cu asta dar, doar cele puternice reușim să-i controlăm. Cu calm și fermitate vei reuși să-l temperezi.

Ce faci când criza e în “toi”?

  • Fii calmă.
  • Nu încerca să negociezi cu el.
  • Unii copii îşi revin, dacă sunt ţinuţi în braţe (fără să-i ridici de la sol) ferm, alţii devin şi mai nervoşi. Acționează după caz.
  • Asigură-te că nu se va răni şi îndepărtează-te puţin prefăcându-te că nu dai importanţă crizei.
  • Coboară vocea şi nu face exces de cuvinte.
  • Dacă nu e decât o scenă dramatică, menită să-ţi atragă atenţia, explică-i că nu-ţi place acest tip de comportament şi că îl asculţi când se potoleşte.
  • Dacă e un mijloc de şantaj să-i cumperi ceva, spune-i că nu ai bani pentru acest lucru sau cere-i să renunţe la altceva din cele ce îşi doreşte. Dacă refuză, scoate-l din magazin şi spune-i că nu-l mai iei la cumpărături decât când se poartă civilizat.
  • Uneori, poţi să-i potoleşti ştergându-i faţa cu apă rece sau spălându-i mânuţele cu apă rece – are efect calmant.
  • Stăpâneşte-ţi mimica feţei, ia-ţi chipul care nu exprimă nimic (faţa ca o coală albă de hârtie), altfel, te va citi ca pe o carte deschisă şi te va avea la mână.
  • Încearcă să înţelegi ce vrea, ce-l supără, ce-l stârneşte şi, pe cât posibil, să previi aceste izbucniri – nu îi fac bine chiar dacă joacă teatru. La orice izbucnire, glanda suprarenală eliberează adrenalină în sânge. Adrenalina acţionează ca un drog. Dacă însă copilul tău se rănește singur, distruge obiecte, are coșmaruri, leșină sau are dureri, este bine să consulți un specialist.

În vacanţă la bunica Ana Barbu! (FOTO)
Articolul anterior
Gest copleşitor pentru o mireasă care mai are 6 luni de trăit
Articolul următor
Alte articole interesante