Reîntâlnire extrem de emoționantă pentru doi frați din Gorj, care s-au regăsit după 30 de ani. Despărțirea s-a produs în anul 1992, atunci când părinții lor au decis să divorțeze. Astfel, copilul cel mare a rămas în grija tatălui în timp ce fratele său mai mic a rămas în grija mamei, care mai apoi l-a abandonat în gara din Târgu Cărbunești.
Primul pas a fost făcut de către Robert, fratele cel mare, la începutul lunii iulie, atunci când a luat legătura cu autoritățile din Gorj. Bărbatul în vârstă de 34 de ani, s-a stabilit în Anglia încă din 2014, dar nu a uitat de fratele său mai mic pe care își dorea să îl găsească, scrie www.romaniatv.net.
„Am scris o petiţie către IPJ Gorj cu privire la fratele meu, în încercarea de a-l găsi. Ştiam că am un frate, dar nu ştiam nimic de el de 30 ani. Am scris la Poliţie şi am fost contactat. Le-am scris toate detaliile pe care le ştiam de rude. Aveam doi – trei ani atunci când ne-am despărţit. Am fost mereu cu gândul la el, deoarece ştiam că este undeva. Am încercat să-l găsesc prin intermediul rudelor. I-am simţit lipsa fratelui şi mi-aş fi dorit să copilărim împreună. Nu mi-a venit să cred atunci când am fost sunat de cei de la poliţie să mă anunţe că mi-au găsit fratele. Am fost foarte bucuros. Întotdeauna am sperat să-l întâlnesc şi să-l strâng în braţe“, a spus Robert.
Cei doi s-au reîntâlnit după zeci de ani, asta cu ajutorul polițiștilor gorjeni care nu erau prea optimiști la începutul anchetei, asta pentru că evidenţele copiilor abandonaţi pentru anii 1992-1993, se aflau la fostele „Leagăne de copii”, și practic căutau „acul în carul cu fân”.
Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Gorj a spus că poliţiştii nu au avut o misiune uşoară.
„La data de 1 iulie, poliţiştii de la Investigaţii Criminale au primit o sesizare prin e-mail, formulată de către un cetăţean român domicilat în Anglia, prin care ne ruga să-i găsim fratele dispărut de 30 de ani. Colegii mei s-au mobilizat şi au constituit o echipă de lucru, fiind demarate verificări. Au fost întâmpinate multe dificultăţi, deoarece tânărul a fost de negăsit în bazele de date. Din verificări s-a stabilit că a fost abandonat de mamă şi de bunică în gara din Târgu Jiu, în anul 1992. Copilul a fost găsit de un poliţist, care a decedat între timp”, a spus Oana Iuliana Vlăduţ.
Aceasta a adăugat că mama celor doi frați a murit în 2007, iar bunica maternă a fost foarte reticentă şi nu a vrut să colaboreze.
„Colegii mei au contactat Protecţia Copilului şi au aflat că în anul 1992 doi copii au fost abandonaţi în gară. A fost dificil de stabilit care era copilul căutat de noi. Fratele a fost recunoscut după un semn particular din copilărie care a fost recunoscut de tată şi astfel au reuşit să-l găsească“, a mai spus purtătorul de cuvând al Poliţiei Gorj.
Zeci de ani, Ionel nu a știut că are un frate mai mare. Asta până de curând, când a fost anunțat de către poliţişti de existența lui Robert.
„Eu nu ştiam că am un frate. După anul 2010, am auzit ceva că s-a sesizat cineva că aş mai avea un frate. Nu am aflat nimic şi nu am mai dat atenţie. Atunci când am fost căutat de poliţie nu ştiam despre ce este vorba. Am aflat de la ei că am un frate care mă caută“, a povestit Ionel.
El a crescut o perioadă la casa de copii, după care a fost adoptat de o familie din Novaci.
„Nu am stat mult la casa de copii din Novaci. Am fost luat de acolo de către părinţii adoptivi la vârsta de trei ani şi jumătate. A fost bine în familia adoptivă. M-au îngrijit ca nişte părinţi adevăraţi, mi-au dat o educaţie. Nu m-am gândit să îmi caut familia, mai ales când am auzit că am fost lăsat pe un peron“, a declarat fratele mai mic.
Momentul regăsirii a fost extrem de emoțonant pentru cei doi frați dar și pentru tatăl lor, care după 30 de ani, a reușit să își strângă din nou în brațe cei doi copii.
”Mereu am avut o speranță, dar nu era foarte mare, nu credeam că o să se întâmple, dar uite că s-a întâmplat”, a mărturisit fratele mai mare.
Cei doi vor mai petrece câteva zile împreună după care vor pleca înapoi în străinătate, dar au promis că vor păstra legătura și că vor trăi ca o adevărată familie de acum încolo. Robert trăieşte în
Anglia, iar acum este student la Asistenţă Medicală, iar fratele său locuieşte în Germania de aproximativ patru ani.
„Mă gândesc să merg în Anglia, dar este mai complicat. Eu am contract şi nu pot să plec aşa uşor“, a spus Ionel.
