Povestea lui Dima, un băiat de 9 ani, din Nikolaev, şi a tatălui său, grav răniti de o bombă, în orasul lor, e o poveste adevărată despre viaţă şi război, dar şi despre solidaritatea umană. Cei doi au primit o nouă şansă la viaţă în România.
Medici din trei spitale şi-au dat mâna şi i-au operat, iar în lunile pe care tatăl şi fiul le-au petrecut în spitale şi la recuperare, s-au ataşat de ei. În curând, familia Vladikin va trebui să se întoarcă în Ucraina, chiar dacă acolo războiul continuă. Un reportaj, în exclusivitate, de jurnalista TVR, Camelia Csiki.
Dima, un băieţel de nouă ani din oraşul ucrainean Nikolev, a aflat cât de dur poate fi un război, în 25 martie. Se ducea cu tatăl său să o ia pe mama de la slujba de la biserică. La 200 de metri de casă, au fost surprinşi de o bombă, sub ochii îngroziţi ai femeii, care nu a putut face nimic.
La trei săptămâni după intervenţia făcută în condiţii de război în Ucraina, starea lor era încă gravă. Mama lui Dima a decis să îi aducă în România. Copilul a fost primit imediat la Spitalul Marie Curie din Bucureşti.
Medicul anestezist Eugen Oleineac spune că au fost nevoiţi să trateze pe lângă răni şi sindromul de durere cronică pe care copilul l-a dezvoltat.
Tatăl lui Dima a ajuns şi el într-o stare gravă în România, dar nu a avut norocul fiului său să fie preluat imediat de un spital.
Medicii de la spitalul Marie Curie au fost cei care au găsit alţi doctori pentru a-l opera şi pe tată.
Apoi atât tatăl, cât şi fiul au fost operaţi de un chirurg plastician care i-a salvat mâna bărbatului.
În curând, Dima şi tatăl său se vor întoarce în Ucraina, pentru ca bărbatul să nu fie declarat dezertor. Medicilor le-a fost greu să-şi ia rămas bun de la ei, iar pe cel mic l-au copleşit cu îmbrăţişări şi mici cadouri.
Dima i-a arătat medicului că acum poate alerga şi că deja se joacă cu mingea de fotbal pe care i-a dăruit-o. Chiar dacă nu ştie limba medicilor, a găsit o soluţie să-şi ia rămas bun.
