După ce a lansat cartea biografică a Jannei Friske, Dmitrii Shepelev a acceptat să vorbească, în premieră, în cadrul emisiunii „Pusti Govoryat” despre boala interpretei, relația lor și despre fiul, Platon.
„Sunt ani foarte complicați în viața mea, mai ales ultimul un an și jumătate, după ce Janna a decedat. Sigur, acum mă simt mult mai bine, foarte încet totul revine la normal. Mă întreb: de ce și pentru ce?, la fel ca și oamenii care suferă de cancer și se întreabă același lucru când află diagnosticul. Însă, la aceste întrebări niciodată nu sunt răspunsuri. Oricum, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi s-a întâmplat pentru că este o experiență enormă, care m-a schimbat total. Acum, sunt cu totul alt om. Nu cel care am fost cu 2 ani în urmă, cu 5 ani… Acum, cel mai important pentru mine este Platon, el a fost colacul meu de salvare. Când ești cu copilul, nu ai dreptul să-ți torni un pahar de vin în plus, nu ai dreptul să plângi în hohote, nu ai dreptul la depresie, nu poți să pleci undeva, nu poți să-ți permiți să te relaxezi… pentru că ai un copil, pentru că ești tată.”, a declarat Shepelev în cadrul emisiunii.
Amintim că în cartea întitulată „Janna Friske”, showman-ul povestește cum a reușit să treacă peste una dintre cele mai mari tragedii din viața sa și să accepte pierderea persoanei iubite.
Marș al „femeilor” îmbrăcate în costumele din Povestea slujitoarei, în Israel, împotriva guvernului premierului Netanyahu
A devenit un element de rău augur al protestelor antiguvernamentale în masă care zguduie Israelul: un șir de femei în robe purpurii și bonete albe, mergând cu capetele plecate și mâinile împreunate. Ele sunt îmbrăcate ca personajele din romanul distopic al lui Margaret Atwood, „Povestea slujitoarei”, și din serialul TV omonim, scrie b1tv.ro.
Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă în semn de protest
Femeile, al căror număr crește pe măsură ce demonstrațiile împotriva politicilor premierului Benjamin Netanyahu se intensifică, spun că protestează pentru a preveni ceea ce ele cred că va fi un viitor întunecat dacă guvernul își va duce la bun sfârșit planul de revizuire a sistemului judiciar.
Guvernul lui Netanyahu face presiuni pentru a slăbi Curtea Supremă și a limita independența sistemului judiciar, măsuri care, spun ei, vor reda puterea legislatorilor aleși și vor face instanțele mai slabe. Criticii spun că această mișcare distruge sistemul de control și echilibru al Israelului și îl împinge spre autocrație.
Femeile în robe roșii, transformă scenele de protest, altfel obișnuite, într-o priveliște de altă lume. Apariția lor stridentă este menită să transmită ideea că Israelul, care se prezintă ca singura democrație din Orientul Mijlociu, s-ar putea transforma într-o distopie înfricoșătoare în care femeile sunt private de drepturile lor.
Romanul din 1985 al lui Atwood, despre o societate patriarhală futuristă în care slujitoarele sunt forțate să nască copii pentru lideri, a reapărut în ultimii ani în atenția culturii pop ca o piatră de încercare culturală datorită popularului serial de televiziune.
Temele sale de subjugare a femeilor și de dominație masculină au rezonat cu femeile de astăzi, care văd amenințări în limitarea dreptului la avort sau, în cazul Israelului, în ascensiunea guvernului său conservator și religios.
Guvernul, cel mai de dreapta din Israel din toate timpurile, este majoritar masculin. Doar nouă din cei 64 de membri ai coaliției lui Netanyahu sunt femei. Partidele ultraortodoxe, care sunt componente-cheie ale coaliției, refuză în totalitate includerea femeilor membre.
Ministrul de finanțe, Bezalel Smotrich, a declarat că bărbaților și femeilor nu ar trebui să li se permită să servească împreună în unitățile militare de luptă, în timp ce partenerii săi de guvernare și-au exprimat sprijinul pentru discriminarea persoanelor LGBTQ și a cetățenilor palestinieni din Israel.
Femeile în roșu au devenit un punct de sprijin la protestele din întreg Israelul, iar numărul lor este în creștere. Aproximativ 1.000 de femei au purtat robele la un miting recent la Tel Aviv.
Un Rottweiler și-a salvat stăpânul de unul dintre cei mai veninoși șerpi din lume
Un șarpe ucigaș de 2,2 metri a pătruns într-o casă din Queensburgh, Africa de Sud și s-a ascuns după canapea. Rottweilerul imediat suspectat ceva rău, și a lătrat la canapea timp de mai multe zile și îl împingea pe stăpân încercând să îl îndepărteze de lângă canapea de fiecare dată când voia să se așeze pe ea.
Când băbatul a decis să se uite în spatele canapelei, a descoperit că un șarpe mamba negru se ascundea acolo, potrivit lui Nick Evans, specialist în prinderea șerpilor din Africa de Sud, care a descris incidentul și operațiunea de recuperare a animalului pe Facebook.
Nick Evans a scris: «Acest bărbat a crezut că este ciudat faptul că rottweilerul său îl împinge de pe canapeaua pe care stă în fiecare zi. După două zile de astfel de comportament și când a observat că câinele latră în spatele canapelei. El a mutat canapeaua și acolo era un șarpe!»
După ce câinele a salvat viața omului, a venit rândul omului să-și salveze animalul de companie. În momentul în care bărbatul a împins canapeaua, câinele a decis să se arunce asupra șarpelui, pe care l-a văzut ca pe o amenințare. Cu toate acestea, stăpânul rottweiler-ului a prins câinele la timp, astfel încât șarpele să nu poată mușca animalul.
Mușcătura unui mamba negru devine fatală foarte repede, ceea ce face ca această specie să fie una dintre cele mai periculoase din lume. Din cauza neurotoxinelor foarte puternice care se găsesc în veninul șerpilor, acesta poate omorî un om chiar și în 20 de minute de la mușcătură.
Trei experimente psihologice înfiorătoare. Ce traume au lăsat asupra persoanelor cercetate
De-a lungul timpului au fost derulate mai multe experimente absolut tulburătoare folosind subiecți umani. Rezultatele au fost înfiorătoare cu privire mai ales la natura și comportamentul uman în anumite condiții. O parte a acestor experimente au avut efecte devastatoare, scrie adevarul.ro.
Experimentele au adus contribuții decisive la dezvoltarea științei și la realizarea unor pași importanți pentru umanitate. Nu toate experimentele efectuate de-a lungul istoriei au fost însă etice, necesare sau umane. Din contră, o parte a acestora au fost de-a dreptul înfiorătoare, lipsite de etică și cu o cruzime ieșită din comun față de subiecții experimentului. Câteva dintre acestea au intrat în istorie.
Experimentul psihologic și social de la pușcăria Stanford
Unul dintre cele mai lipsite de etică experimente din istorie, așa cum a fost considerat ulterior, este experimentul de la pușcăria Stanford, Statele Unite. Experimentul a fost derulat de o echipă de cercetători coordonată de profesorul de psihologie Phillip Zimbardo, de la Universitatea Stanford, din Statele Unite.
Experimentul a avut loc în anul 1971 și presupunea o simulare a vieții din pușcăriile americane, cu rolurile jucate de gardieni și prizonieri, pe o perioadă de două săptămâni. Evident, nu erau gardieni și infractori reali. Echipa de cercetare a recrutat voluntari din cadrul comunității, care să joace rolurile de gardieni și deținuți. Voluntarii erau plătiți cu 15 dolari pe zi pentru participarea la experiment.
Scopul declarat al experimentului era studiul psihologic al vieții în pușcărie, concentrându-se pe rolul și efectul puterii, identității de grup, a simbolurilor și validarea situațională a comportamentului. S-a constituit un grup de 26 de voluntari., selectați mai ales pe criteriul stabilități psihologice și emoționale.
Aceștia au fost împărțiți la întâmplare în două categorii: deținuți și gardienii. Cei aleși drept gardieni au primit uniforme și aveau rolul de a-i supraveghea și a-i împiedica pe ceilalți să iasă din penitenciar. Au fost recreate condițiile reale din penitenciar.
Experimentul a luat însă o turnură șocantă. Cei care jucau rolul deținuților au ajuns să sufere abuzuri greu de imaginat. O parte au cedat nervos. Având în vedere că situația abuzurilor escalada, experimentul a fost oprit în cea de-a șasea zi. Traumele suferite de participanți au determinat ca universitățile americane să-și schimbe standardele de etică privind folosirea subiecților umani în cadrul experimentelor.
Un experiment cutremurător pe copii orfani
Un alt experiment psihologic tulburător și totodată considerat total lipsit de etică și umanitate a fost cel derulat în 1939 în statul american Iowa. A rămas cunoscut în istorie drept „Monster Study”, mai ales din cauza efectelor sale asupra copiilor implicați în experiment. Pe scurt, în anul 1939, Wendell Johnson, psiholog la Universitatea din Iowa a început un experiment pentru a observa anumite aspecte privind defectele de vorbire la copii.
În special, dacă celor cu probleme de vorbire li se va scoate eticheta de ”bâlbâiți” în societate, aceștia își vor îmbunătăți capacitate de a vorbi. Sau dacă primesc această etichetare își vor înrăutăți problemele de vorbire.
Cert este că psihologul american și echipa sa de studiu au luat mai mulți copii din orfelinatele orașului Davenport, ca obiect de studiu. Grupul de copii a fost împărțit în două. O parte au fost lăudați pentru faptul că vorbesc foarte bine, iar ceilalți, chiar dacă vorbeau normal au fost în permanență corectați și li s-a reproșat că sunt „bâlbâiți”.
Experimentul s-a dovedit cutremurător pentru subiecții asupra cărora s-a efectuat terapie negativă. Copiii au rămas cu traume și deși erau sănătoși și vorbeau corect la început, au rămas cu tulburări grave de vorbire, toată viața, în urma experimentului.
Aceste studii au fost ținute secrete, pentru a nu compromite cariera psihologului american. Dar după ce s-a aflat de existența lor, a stârnit un val de revoltă. În anul 2001, Universitatea din Iowa și-a cerut scuze, oficial, pentru acest experiment.
Micul Albert, un experiment controversat
Unul dintre cele mai ciudate și controversate experimente cu efect psihologic a fost cel numit „Micul Albert”. În primul rând, astăzi nu ar fi putut avea loc un astfel de experiment din considerente etice.
Experimentul a avut loc la mijlocul secolului XX și a fost realizat de psihologul american John Watson. Acesta a folosit un copil de 9 luni pentru a vedea dacă observațiile omului de știință rus Ivan Pavlov, celebru pentru asocierea stimulilor cu comportamentul la câine, sunt valabile și la oameni. Propriu-zis dacă comportamentul oamenilor poate fi condiționat de anumiți stimuli și dacă acesta se poate generaliza.
În plus se urmărea să se răspundă la întrebarea dacă fricile sunt în firea umană încă de la naștere sau sunt dobândite în contact cu anumiți stimuli. Copilul de 9 luni ales ca subiect, a fost luat dintr-un spital și supus unor teste.
Copilului i s-a prezentat mai multe obiecte și animale. Adică, un șoarece de laborator, o maimuță, un câine, măști, ziare care ardeau, diferite texturi, etc. Copilul nu a fost speriat de niciunul dintre animalele, obiectele sau situațiile expuse. Mai apoi, în timp ce copilul era lăsat să se joace cu șoarecele alb, psihologul provoca alți stimuli.
De exemplu, atunci când copilul atingea șoarecele lovea cu putere bare de metale, cu ciocanul. Copilul speriat începea să plângă. După câteva ședințe, era de ajuns ca micuțul să vadă șoarecele alb, fără alți stimuli, și se speria puternic, asociindu-l cu zgomotele produse. Mai apoi, s-a observat că teama s-a generalizat și copilul nu mai suporta lucrurile albe și pufoase. Experimentul a fost oprit, iar copilul a fost luat de mama sa din spital.
Acest experiment este foarte controversat, atât din punct de vedere etic cât și al utilității sale din punct de vedere psihologic. Deocamdată, identitatea copilului nu a fost stabilită cu exactitate pentru a se observa eventuale traume sau efecte ale experimentului.
