În fiecare an, prestigioasa revistă „The Economist” alege o „țară a anului”. Premiul nu se acordă nici celei mai mari, nici celei mai bogate și nici celei mai fericite, ci celei care, în opinia jurnaliștilor, și-a îmbunătățit cel mai mult imaginea în 2021.
Printre câștigătoarele din trecut s-au numărat Uzbekistan (pentru abolirea sclaviei), Columbia (pentru că a făcut pace) și Tunisia (pentru că s-a deschis către democrație). Anul acesta, menționează publicația, a fost unul dificil, mohorât și doar câteva „stele” au strălucit. Printre ele s-a numărat însă și Republica Moldova, transmite Digi24.ro.
În 2021, Covid-19 a continuat să răspândească nenorocirea, în timp ce vaccinurile concepute în mod atât de strălucit au fost distribuite în mod inegal și au apărut noi variante, cum ar fi Omicron. În multe țări, libertățile civile și normele democratice au fost erodate. Principalul lider al opoziției din Rusia, Alexei Navalnîi, a fost încarcerat. Susținătorii lui Donald Trump au luat cu asalt Capitoliul în SUA. Războaiele civile au cuprins Etiopia și Myanmar. Cu toate acestea, în mijlocul întunericului, câteva țări au strălucit, scrie The Economist.
Principalele candidate la titlul de „țara anului 2021”
În micul stat Samoa, justiția a dezamorsat o criză constituțională, a dat afară partidul aflat la putere de 33 de ani și un prim-ministru care pretindea că a fost ales de Dumnezeu și a instalat un reformator, prima femeie care ocupă această funcție.
Moldova, una dintre cele mai sărace țări din Europa, a fost mult timp un centru pentru spălarea banilor din Rusia. Dar la sfârșitul anului 2020 a ales-o ca președinte pe Maia Sandu, o luptătoare împotriva corupției, iar în 2021 a încredințat partidului ei controlul în Parlament, arată The Economist.
Zambia și-a recâștigat democrația. În urmă cu un an, țara era coruptă și falimentară. În august, conducătorii săi au încercat să fraudeze alegerile, dar populația l-a votat pe Hakainde Hichilema, un om de afaceri liberal, cu o marjă atât de mare, încât fraudarea votului a eșuat. De atunci, Hichilema a încheiat un acord cu FMI, a promis că va reduce subvențiile risipitoare la combustibil și electricitate și a început să investigheze corupția.
Lituania a luptat și ea pentru valorile democratice și s-a dovedit o țară curajoasă. Dacă acest stat baltic ar fi un oraș, abia dacă ar intra în top 40 din China, după populație. Cu toate acestea, a sfidat guvernul de la Beijing, permițând Taiwanului să deschidă un birou de reprezentare în Vilnius, capitala Lituaniei. Pe de altă parte, Lituania a ținut piept unor regimuri autoritare. A oferit adăpost disidenților din Belarus și Rusia, inclusiv femeii care a câștigat, probabil, cele mai recente alegeri prezidențiale din Belarus, Svetlana Tihanovskaia. Liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a încercat să se răzbune forțând mii de refugiați „de import” să treacă granița lituaniană. Lituania a răspuns ferm, dar ceva mai uman decât Polonia, pe care Belarusul a provocat-o în același mod. „Dar chiar și așa, nu ea este câștigătorul nostru”, menționează The Economist.
Și câștigătorul este…
Această onoare revine Italiei, dezvăluie revista și argumentează: „Nu pentru măiestria fotbaliștilor săi, care au câștigat marele trofeu al Europei, și nici pentru vedetele sale, care au câștigat concursul Eurovision, ci pentru politica sa. The Economist a criticat în repetate rânduri Italia pentru că și-a ales lideri precum Silvio Berlusconi, care ar fi putut urma cu folos îndemnul cântecului câștigător al Eurovisionului: „Taci și fă”. Din cauza guvernării slabe, italienii erau mai săraci în 2019 decât erau în 2000. Cu toate acestea, în acest an, Italia s-a schimbat. Prin Mario Draghi a căpătat un prim-ministru competent și respectat la nivel internațional. Pentru prima dată, o largă majoritate a politicienilor săi au îngropat securea războiului pentru a susține un program de reformă profundă care ar trebui să-i garanteze Italiei că primește fondurile la care are dreptul în cadrul Planului de Redresare post-pandemic al UE. Rata de vaccinare a Italiei împotriva COVID este printre cele mai ridicate din Europa. Iar după un an 2020 dificil, economia sa își revine mai repede decât cea a Franței sau a Germaniei”.
Publicația adaugă că există pericolul ca această infuzie neobișnuită de guvernare sensibilă să fie inversată, pentru că dacă Mario Draghi va vrea să fie președinte, o funcție mai mult ceremonială, ar putea fi succedat de un prim-ministru mai puțin competent. „Dar este greu de negat că Italia de astăzi nu este un loc mai bun decât era în decembrie 2020. Pentru asta, o declarăm țara anului (2021). Auguroni!” – încheie The Economist.
