Adevărul despre homeopatie. Ce riscă cei care se tratează doar cu aceste remedii

Homeopatia, o metodă de tratament alternativ inventată în urmă cu 200 de ani, este tot mai populară în întreaga lume, deşi studiile ştiinţifice nu au demonstrat în niciun fel eficienţa acestor remedii. Recent, cercetătorii australieni au declarat că aceste produse sunt de fapt un simplu placebo (capacitatea unei pastile false de a te ajuta să te simţi mai bine şi să scapi de durere doar pentru că tu te aştepţi să se întâmple asta), iar cei care le folosesc se tratează practic cu granule care conţin doar zahăr.

separator
shutterstock-167395046

Remediile homeopate câştigă tot mai mult teren în detrimentul tratamentelor convenţionale.

Chiar şi prinţul Charles este un susţinător infocat al acestei metode de tratament, fiind implicat într-un scandal anul trecut, când a fost acuzat că ar fi încercat să facă lobby pentru folosirea acestor produse pe lângă un secretar de stat din Ministerul Sănătăţii din Marea Britanie.

O cercetare realizată recent de Australian National Health and Medical Research Council a demonstrat că nu există niciun studiu care să ateste clar eficienţa acestor tratamente.

Concluzia experţilor australieni susţine o analiză realizată de guvernul britanic în anul 2010, care a arătat de asemenea că remediile homeopate nu sunt mai bune ca un placebo.

Granulele sau tincturile par să aibă rezultate bune în unele cazuri, când organismul poate lupta singur cu boala, dar în cazuri grave s-a ajuns chiar la deces. Prin urmare, persoanele care se bazează doar pe aceste produse şi refuză medicamentele îşi pun viaţa în pericol.

shutterstock-129475568

Pe ce se bazează homeopatia?

Concepţia care stă la baza acestei metode alternative de tratament este că organismul trebuie ajutat să se vindece singur.
Metoda de tratament  a fost inventată în anul 1796 de medicul german Samuel Hahnemann şi nu se bazează pe extracte din plante, cum greşit cred unii pacienţi.

Ideea lui Hahnemann este că administrarea în doze foarte mici a unei substanţe care în mod nornal ar îmbolnavi o persoană sănătoasă are efect benefic asupra unui bolnav şi vindecă boala respectivă. De exemplu, persoanele care suferă de insomnie se pot vindeca dacă vor lua coffea, un remediu făcut din cafea. Remediile homeopate conţin deci diluţii repetate în apă sau alcool din anumite substanţe.

Pentru ce boli sunt recomandate remediile homeopate?

Cu siguranţă aţi auzit şi poate chiar aţi folosit celebrul Oscillococcinum, remediu recomandat pentru răceală şi gripă, care ar conţine ficat şi inimă de raţă. Cercetătorii nu au găsit însă în granulele vândute de Boiron decât zahăr. Totuşi, doar acest remediu aduce companiei un venit anual de peste 20 de milioane de dolari.

Pe lângă răceală şi gripă, homeopatia este recomandată de medicii care o promovează pentru absolut orice afecţiune. De la depresie, insomnie, alergie, până la boli foarte grave, cum sunt cancerul, SIDA sau Ebola, pentru care medicina convenţională nu are încă un tratament.

Cercetarea realizată de Australia’s National Health and Medical Research Council a demonstrat că remediile homeopate nu au niciun efect în tratarea a 68 de boli pentru care era recomandată. Printre acestea se numără: astmul, artrita, tulburările de somn, gripa şi răceala, sindromul de oboseală cronică, eczema, malaria sau arsurile.

Specialiştii atrag atenţa că un remediu nu poate fi considerat bun doar pentru că un medic l-a recomandat sau pentru că unele persoane s-au vindecat după ce l-au luat. Uneori, este posibil că boala să fi trecut de la sine, deci să nu existe o relaţie cauză-efect între administrarea remediului şi vindecare.

În plus, profesorul John Dwyer, imunolog şi profesor de medicină la Universitatea din New South Wales, spune că nu trebuie neglijat nici efectul placebo, care este deosebit de puternic la unii pacienţi. Un bolnav se va vindeca doar pentru că este convins că a luat un tratament eficient.

În cazuri grave însă, folosirea exclusivă a homeopatiei a avut efecte tragice, ducând la decese în afecţiuni care ar fi putut fi rezolvate uşor prin medicina clasică.

Riscul este şi mai mare în cazul celor care refuza vaccinarea şi aleg vaccinurile homeopate, inclusiv pentru copiii lor. Aceste „vaccinuri” nu-i feresc însă pe micuţi de boli grave, cum este tuberculoza.

Sursa

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.

Decorațiuni unice din sticle reciclate!
Articolul anterior
Vezi pe ce loc s-a clasat Cristina Scarlat la “Top Model Eurovision”!
Articolul următor