Florile de soc elimină toxinele, excesul de mucus şi ajută la slăbit

Foarte parfumate, încărcate cu polen, florile de soc se culeg în lunile mai-iunie, datorită proprietăţilor benefice antiinflamatoare în caz de răceală şi febră. Florile de soc sunt un aliat bun inclusiv în lupta cu kilogramele în plus, întrucât acestea elimină excesul de apă de la nivelul ţesuturilor, ajută la dizolvarea stratului adipos şi stimulează digestia.

separator

tttt

Florile de soc conţin numeroşi compuşi, precum ulei volatil, rutozid, compuşi aminici, glicozizi, substanţe glucidice, minerale, tanine, saponine, mucilagii, iar fructele de soc conţin antocieni, vitaminele A, C, caroten, zaharuri, mucilagii, kaliu, rutin, izocuercitina, hiperozid. În scop medicinal, de la soc se recolteazã florile şi fructele negre, dulci-acrişoare, cu aromă de afine.  Deşi consumarea fructelor de soc poate avea efecte adverse asupra organismului, florile de soc nu sunt otrãvitoare.

socataDin florile de soc se prepară o bãuturã rãcoritoare, destul de cunoscutã sub numele de socata. Florile se culeg in lunile mai-iunie, se taie întreaga inflorescenţă, chiar inainte de a se deschide toate florile, pe timp frumos şi uscat. Florile de soc se pun imediat să se usuce, la umbră, în strat subţire, după care pot fi folosite în diverse scopuri.

Florile de soc au acţiune:

  • sudorifică,
  • diuretică,
  • antiinflamatoare,
  • antivirală,
  • antiseptică,
  • emolientă,
  • antireumatică,
  • antinevralgică,
  • laxativă,
  • reglează nivelul de zahăr în sânge.

Datorită  proprietăților sale antiseptice și antiinflamatorii, ceaiul şi infuzia de flori de soc sunt utilizate în medicina tradiţională pentru tratarea răcelii, gripei, febrei, intrucât provoacă o transpiraţie abundentă, ajutând la scăderea temperaturii, în sinuzite, bronşite, faringite, reumatism, infecţii urinare, gingivite, stomatite. Pentru uz extern, infuzia de flori de soc se foloseşte la reducerea durerii şi inflamaţiilor articulare, în caz de artrită.

Compresele cu infuzie de soc tratează celulita

Compresele de soc ajută la eliminarea celulitei, iar ceaiul şi infuzia de flori de soc, având proprietăţi laxative, diuretice şi antioxidnte, elimină apa din ţesuturi, excesul de mucus, fiind benefice în obezitate.

cea-de-soc-600x400În constipaţie se ia câte o linguriţă de pulbere de flori de soc, cu 10 min înainte de masă.

Cum se prepară ceaiul de flori de soc

Ceaiul se prepară din 3 linguriţe de flori de soc sau pulbere de flori la 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 10-15 minute, după care se strecoară şi se bea de 3 ori pe zi. Decoctul din flori de soc este obţinut prin fierberea a 50 g de flori în 250 ml de apă timp de 3 minute. Ceaiul de flori de soc nu se consumă continuu, se foloseşte maxim 10 zile, cu 5 zile pauză.

bezgov-cajEste recomandat ca pentru început să se bea o cană de ceai pentru a observa cum reacţionează organismul, după care  se poate ajunge la 3 căni pe zi. În funcţie de greutatea corporală şi de felul în care răspunde organismul la tratament, remediile naturale din soc pot fi folosite până la 3 luni.

Nivel crescut de colesterol în sânge

Socul nu determină scăderea valorilor colesterolului, ci împiedică într-o bună măsură oxidarea sa în organism, proces care duce la apariţia depunerilor pe artere, în boli cardiace şi vasculare. Se administrează infuzia de flori de soc, cate 2 căni pe zi, în cure de 10-20 de zile, cu 5 zile pauză.

Atentie! în cazul în care apar reacţii adverse precum arsuri gastrice, voma, diaree, deshidratare, stare generală alterată, utilizarea ceaiului se întrerupe.

Precauţii:

Fructele folosite ca laxativ nu trebuie administrate în cantitate mare deoarece pot să apară efecte adverse, precum greaţă, vomă, arsuri la stomac, îngreunarea respiraţiei, convulsii. Fructele de soc sunt toxice atunci când sunt consumate crude.

Numai florile şi fructele de soc pot fi folosite pentru uz intern. Frunzele şi ramurile socului sunt otrăvitoare pentru consum.

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.

Mia Beschieri: “Ce să nu porți la Balul de Absolvire!”
Articolul anterior
2 măști care-ți vor micșora porii!
Articolul următor