Un rinichi de porc a fost transplantat în premieră la om fără a se declanşa respingerea imediată de către sistemul imunitar al beneficiarului, un important pas înainte care ar putea contribui în cele din urmă la atenuarea unei uriaşe penurii de organe umane transplantabile, informează Reuters miercuri.

Procedura, realizată la NYU Langone Health din oraşul New York, a implicat utilizarea unui porc ale cărui gene au fost modificate astfel încât ţesuturile sale nu mai conţineau o moleculă despre care se cunoaşte că declanşează respingerea aproape imediată a organului transplantat.
Destinatara a fost o pacientă aflată în moarte cerebrală, care prezenta simptome de disfuncţie renală. Familia acesteia şi-a dat consimţământul pentru efectuarea experimentului înainte ca pacienta să fie deconectată de la aparatele de susţinere a vieţii, au precizat cercetătorii pentru Reuters, conform Agerpres.
Noul rinichi a fost menţinut ataşat de vasele ei de sânge timp de trei zile, în afara corpului pentru a permite cercetătorilor acces la organ.
Rezultatele testelor efectuate asupra funcţiei rinichiului transplantat ”au arătat destul de normal”, a spus chirurgul specialist în transplant Robert Montgomery, care a condus studiul. Rinichiul a produs ”cantitatea de urină care era de aşteptat” de la un rinichi uman transplantat, a precizat el, şi nu a existat nicio dovadă a unei respingeri clare, timpurii, observată atunci când sunt transplantaţi rinichi de porc nemodificaţi la primate non-umane.
Nivelul anormal al creatininei destinatarului – un indicator al funcţie renale deficitare – a revenit la normal după transplant, a precizat Montgomery.
În Statele Unite, în prezent, aproape 107.000 de persoane aşteaptă un transplant de organe, dintre aceştia peste 90.000 având nevoie de un rinichi, conform Reţelei Unite pentru Partajarea de Organe (UNOS). Timpii de aşteptare pentru un rinichi variază, în medie, de la trei până la cinci ani.
Cercetătorii lucrează de zeci de ani la posibilitatea utilizării organelor de la animale pentru transplanturi, concentrându-se asupra modului de prevenire a respingerii imediate a acestora de către corpul uman.