Cum ar fi să auzi în fiecare zi pe cineva întrebând de copilul tău „ce, încă n-a murit”? Lilianei îi sunt adresate deja de 14 ani replici atât de răutăcioase, chiar din parte celor care trebuiau să-i salveze copilul – lucrătorii medicali din spitalele din Moldova. Fetița ei Maria s-a născut cu probleme grave de sănătate, dezvoltând la mai puțin de o lună hirdocefalie, o afecțiune care face ca capul să crească necontrolabil de mult. În schimb, distruge capacitatea de a vedea, auzi și vorbi. Acum Maria este un suflet viu prins într-un corp inert, pe care nu-l poate controla și care o chinuie insuportabil de mult, pentru că o doare totul – capul, mâinile, picioarele, spatele și nici măcar nu-și poate vedea părinții și frățiorii mai mici care încearcă în zadar să se joace cu ea, scrie e-sanatate.md
Au strâns din umeri. Era târziu
„Ne-am internat la Institutul Mamei și Copilului, în secția de chirurgie a nou-născutului. Jumătate de an am stat acolo, doctorii nu-i făceau nimic. Pur și simplu așteptau să moară. Așa și mi-au spus – va trăi maxim un an. După jumătate de an am ajuns la neurochirurgul Anatolie Litovcenco. El mi-a spus că am ajuns prea târziu la el”…
Văzând că aici nimeni nu mișcă un deget să-i salveze copilul a mers în străinătate. „Dar și aici doctorii au strâns din umeri. Maria avea deja un an jumătate. Mi-au spus că e târziu, pentru că intervenții chirurgicale se fac până la vârsta de un an”, își aduce aminte Liliana.
De atunci au trecut aproape 14 ani – mii de zile de supraviețuire. Maria nu va avea niciodată o viață normală. Șansele au fost reduse la zero, iar cu zi ce trece durerile provocate de creșterea dimensiunilor capului sunt tot mai mari.
„Acum trei ani circumferința capului era de un metru, în trei ani a crescut cu nouă centimetri. E foarte greu, cred că are 30 de kilograme. Acum ea doar plânge și îngână. Nu poate vorbi, auzi și nici vedea. Doctorii spun că practic nu are creier”. Din cauza bolii pleoapele au căzut pe ochi. Acum părinții nici nu mai pot vedea culoarea ochilor fetiței lor. Reușesc să comunice cu ea numai prin plânset, mișcări vagi ale mâinii și gemut. Așa părinții înțeleg ce-i place Mariei, dacă o deranjează sau o doare ceva.
Din cauza dimensiunilor capului Maria nu mai este de ani buni afară. Liliana spune că nu are cu ce o transporta. Chiar și celor de la Urgență le vine greu. „Stăm cu chirie. Ne-a fost extraordinar de greu să găsim un apartament care să ne ușureze viața – în primul rând e la parter. O scoatem ușor când vine Salvarea și apoi baia e mare, a fost restructurată, astfel încât să fie mai încăpătoare. Dintre puținele lucruri pe care le poate face, Mariei îi place să facă baie. În așa mod se relaxează”. Astfel chiar dacă le vine greu să o ducă în brațe, părinții nu ezită nicio secundă, mai ales că drumul din cameră spre baie a devenit de mai mulți ani singurul „traseu”.
Liliana povestește că fetița face foarte des pneumonii, așa că este nevoie să fie dusă la spital. Acolo, reacțiile doctorilor sunt dureroase, chiar dacă se repetă la fiecare vizită.
„Mă întreabă mirați dacă încă n-a murit. Și eu le spun că nu și trecem peste asta. Știu că Maria niciodată nu va avea o viață normală, dar câte zile va avea de trăit voi fi lângă ea. Inima ei este puternică, cât va fi să bată eu voi avea grijă de ea”, spune întristată Liliana. Viața ei s-a schimbat odată cu nașterea Mariei – n-a mers nicio zi la serviciu, deși are facultate. Singurul venit este cel din partea soțului. Însă și el este funcționar de stat, iar salariul este extrem de puțin pentru toate necesitățile lor. În special acum, când Liliana a mai născut doi copii. Și eu au necesități și vise de copii.
Liliana spune oarecum rușinată că aceste circumstanțe au făcut-o să ceară ajutorul oamenilor pe rețele sociale. Nu contează cu ce pot veni – bani, alimente, scutece – toate le-ar fi de ajutor.
Cei care își doresc să ajute familia pot face transferul, utilizând următoarele rechizite bancare:
Sursa: e-sanatate.md
