Femeia a rămas însărcinată în 1948, la vârsta de 31 de ani, şi a purtat timp de 60 de ani fătul mort în organism. Deşi ştia că este ,,însărcinată” de atâta vreme, femeia nu a dorit să suporte o intervenţie chirurgicală.
În majoritatea cazurilor de sarcină extrauterină, zigotul nu reuşeşte să se implanteze în uter, ci în trompele uterine. În cazul femeii însă implantarea zigotului a avut loc în afara trompelor, dezvoltându-se de această dată o sarcină abdominală.
Asemenea cazuri se întâmplă foarte rar, doar 1% din sarcinile extrauterine ajung să fie încadrate în această categorie.
În sarcinile abdominale, embrionul se poate ataşa de splină, de ficat, de diafragmă sau de intestine. Potrivit medicilor, un făt poate ajunge chiar la termen în aceste condiţii, însă riscul apariţiei malformaţiilor din cauza lipsei sacului amniotic sunt foarte mari.
În cazul chinezoaicei Huang Yijun, fătul nu a supravieţuit şi nici ţesuturile acestuia nu s-au descompus ca să poate fi eliminate în mod natural din organism.
Atunci când fătul este mare şi nu este eliminat pe cale chirugicală, există şanse să se formeze depozite de calciu în jurul ţesutului mort, transformând embrionul în ,,fetus de piatră” sau, în termeni ştiinţifici, „litopedion” (din greacă ,,lithos’’ se traduce ,,piatră’’, ,,pedion’’ – ,,copil’’).
Au fost întâlnite mai multe cazuri în care femeile au purtat, fără să ştie, perioade îndelungate un astfel de fetus. Au fost semnalate şi situaţii în care o femeie a putut avea alţi copii, în ciuda prezenţei litopedionului.
Huang susţine că ştia ce poartă în pântece şi că nu şi-a putut permite financiar niciodată să scape de această problemă.
