Este un semn bun: Dacă soacra te iubeşte, ai şanse mari şi căsnicia să-ţi meargă ca pe strune. Cam aşa s-a întâmplat şi în viaţa Doinei Bondari, soţia lui Ionuţ Dolănescu junior.
Este basarabeancă, fostă vioristă în orchestra “Lăutarii” a lui Nicolae Botgros. Acum cântă alături de soţul său, Ionuţ Dolănescu şi de soacra sa, cunoscuta interpretă Maria Ciobanu, alias ciocârlia muzicii populare româneşti.
Nici ea nu ştie dacă a visat vreodată la o astfel de întorsătură de soartă.
Era căsătorită aici, în Moldova, iar el – peste Prut. O întâlnire le-a schimbat cursul vieţii. Avea de susţinut cu orchestra “Lăutarii” mai multe concerte în România, alături de Ionuţ Dolănescu. Nici nu bănuia că cel pe care-l susţinea, cu sunetul viorii sale, avea să-i devină soţ în jumătate de an. Sunt 5 ani, de când basarabeanca Doina Bondari împarte viaţa cu cei doi copilaşi şi cu Ionuţ, fiul Mariei Ciobanu şi al regretatului Ion Dolănescu senior. Cum le merge căsnicia în inima Bucureştiului, afli din interviul ce urmează. Am prins-o pe Doina în ajunul concertului cu genericul “Dor de tată”, susţinut alături de soţ şi soacră la Chişinău. În culise ne-a fost dat să aflăm că este apreciată de soacră, pentru că i-a dăruit şi doi nepoţi drăgălaşi, pentru că este o gospodină şi o soţie perfectă pentru fiul său.
-Dragă Doina ce aer îţi prieşte mai mult, cel din Moldova sau cel din Bucureşti?
Sunt cinci ani, de când am plecat din Chişinău, dar revin cu mare plăcere acasă. Nu pot să-ţi răspund, dacă m-am acomodat sau nu la Bucureşti. Sunt mai mult în familie, nu ieşim la petreceri mondene, nici măcar nu avem timp de plimbare, pentru că jumătate de an suntem plecaţi împreună cu toată familia în America. Acum o săptămână am revenit din Florida dintr-o vacanţă.
-Ai venit cu picii la Chişinău? Ştiu că sunt alături de tine şi în turneele voastre în America.
Avem o fetiţă şi un băieţel. Deja mi-i dor de ei. Când suntem plecaţi de-acasă, de copii are grijă sora mea, care la fel este stabilită în România şi de asemenea verişoara lui Ionuţ. Atunci când plecăm peste ocean, îi iau cu mine.
-Cum reuşeşti să-ţi menţii echilibrul în familie, după toate scandalurile mediatizate cu lux de detalii, referitoare la relaţiile dintre fraţii Dolănescu, după moartea tatălui?
Dolănescu e un nume mare. Niciodată nu vom fi scutiţi de vorbe, critică şi duşmani. Acasă reuşesc să-l protejez de probleme. Orice s-ar întâmpla, îl întâmpin cu zâmbetul pe buze, îl îmbrăţişez aşa ca să-i transmit liniştea şi căldura căminului. E foarte multă agitaţie în jurul lui Ionuţ, de aceea casa e locul unde îşi găseşte refugiul.
-Care sunt secretele, prin care îl provoci să ajungă neîntârziat acasă?
Pe Ionuţ îl dezarmează mirosul plăcinţelelor cu brânză şi varză. Îi plac la nebunie. Chiar astăzi o fină i-a adus plăcinte în culise, ca să-i împlinească pofta.
De fapt, buna înţelegere şi dragostea ne fac viaţa mai uşoară.
Suntem împreună de cinci ani, dar am impresia că ne cunoaştem de mici copii. Este jumătatea mea, asta îmi spune şi el mie. Nu-mi imaginez cum am putea trăi unul fără celălalt. E frumos să fii iubită. Cred că această căsnicie e de la Dumnezeu.
Olga Chirica
