”Am învățat să o iubesc ca mamă, ca femeie, ca prietenă. M-a născut la 19 ani, din dragoste, primul copil căruia i-a jertfit părul de zână. O țin minte cu un coc enorm, însă atunci când ne-am înmulțit pe lejancă, a ales să își taie comoara pentru că ne încâlceam în cosițele ei negre și groase. E frumoasă și acum când a trecut bine de 40. A încercat și pe mine să mă facă frumoasă… m-a tuns cu o noapte înainte de prima mea ieșire în public – am cântat DE LA 5 LA 10, faza raională (Valurile Dunării – Doamne ferește!).
Salonul de frumusețe a fost bucătăria noastră, eu plângeam, ea se prăpădea de râs, când vedea ce rămâne în urma foarfecelor mânuite de ea.
Mama uneori plânge, pentru că nu are să îmi dea inele și brățări de aur (așa cum primesc alte fete de la mame, vorba ei).
În lacrimi și eu, îi spun că mi-a dat tot aurul posibil din lume, m-a adus pe lumea de care mă bucur în fiecare zi, m-a crescut într-o familie sănătoasă, a făcut întotdeauna parte între noi, cei 3 frați zbânțuiți și mereu pofticioși.
Nu a făcut colegii și facultăți, a învățat doar 11 clase, probabil simțea… rolul ei pe lumea asta este să aducă pe lume copii, și să le ofere tot ce are mai bun și să crească OAMENI – cea mai responsabilă carieră în lume. Împreună cu tata au strâns cureaua pentru a îmi oferi șansa să învăț eu. Acum, când vin acasă, eu îi strâng în brațe și le mulțumesc pentru tot ce au făcut. Mama mi-a pus sapa în mână, mama m-a învățat să fac plăcinte, de la ea am învățat să respect pământul, oamenii și cerul. ”
Sursa: www.liliaojovan.com