În această vară, Campania “Vinerea fără carne” a împlinit un an. Cu această ocazie, fondatoarea Daniela Dermengi a organizat o petrecere aniversară, în cadrul căreia a adunat oameni care au grijă ce, cum și cât mănâncă. La eveniment, despre importanța alimentației sănătoase au vorbit nutriționistele Luminița Suveică, Corina Dascălu și Maria Marian.
Tot în cadrul petrecerii, invitații au avut ocazia să guste din bucatele bio și să cumpere produse alimentare compatibile cu stilul de viață Meatless. O parte din banii obținuți în urma târgului cu vânzare, dar și din bilete, i-au fost donați fotografei Elena Mocrii.
Pentru că ideea campaniei a început de la povestea Danielei, care în adolescență cădea dintr-o extremă în alta, am decis să vă povestim experiențele culinare ale tinerei, care ba lupta cu anorexia, ba cu supraponderalitatea.
- Daniela Viața fără carne înseamnă o viață plină cu multe și toate dătătoare de sănătate, energie și culoare. Nu-mi imaginez să funcționez altfel decât cu legume, fructe, lactate, cereale și nuci. Timp de 11 ani, restricțiile sau abținerile alimentare au devenit obiceiuri sedimentate. La ce trebuie să atrag atenția mai mult este mișcarea și gândirea pozitivă. Sper să deprind și aceste obiceiuri și mă voi declara pe deplin fericită trup și suflet.
- Daniela Totul a pornit de la o dietă. La 10 ani aveam 60 kg. Pe la 14 ani, am început să țin diete – aceasta fiind vârsta la care treceam de la Daniela-copilă la Daniela-adolescentă și modul cum arătam ca și domnișoară deja devenise o preocupare. Am renunțat initial la carnea de porc, la mezeluri, la carne prăjită – lucruri absolut incompatibile cu un stil de viață sănătos – până am ajuns să mănânc doar piept de pui fiert, fără condimente. Mai târziu, nu-mi părea deloc gustos și am încetat să-l mai mănânc. Abia peste vreo jumătate de an, mi-am dat seama că nu am mai mâncat carne demult și așa a început totul.
- Daniela Da, au fost înfometări. Am ajuns la 18 ani să cântăresc 34 de kilograme. A fost o perioadă de care nu vreau să-mi amintesc. A fost dificil și pentru părinții mei – nu doar că mă formam atunci ca și caracter, dar mai și refuzam să mănânc, ceea ce mi-a generat și niște deficiențe în organism. Mă bucur însă că refugiul meu a fost cartea în această perioadă. Învățam foarte bine! Dar eram detașată social. Și acum încă mai am o părere idealistă despre oameni și lume și de multe ori se întâmplă să mă dezamăgesc. M-am confruntat cu o problemă de pricepere a răutății și obrăzniciei atunci când m-am trezit față în față cu realitatea. „Instinctele” de supraviețuire într-o lume în care oamenii se luptă între ei mi se dezvoltă abia acum, la aproape 30 de ani.
- Daniela Am avut niște probleme de sănătate și într-o zi pur și simplu am înțeles că trebuie să încetez și să mănânc de toate, desi chiar îmi este greu să înțeleg cum de am cedat fiind atât de categorică anterior. Dar a fost un ceas fericit acea zi, altfel… nici nu știu ce ar fi fost. Am început să mă îngraș treptat, dar lucrurile au luat-o din nou razna. Deși continuam să fiu vegetariană, m-am îngrășat din nou. La 22 de ani aveam aproape 70 de kilograme.
- Daniela Exact! Din această cauză, mulți vegetarieni renunță, pentru că înlocuiesc greșit carnea și se îngrașă. Aceștia consumă multă pâine, boboase, cartofi, făinoase, fac combinații alimentare greșite.
- Daniela De la 70 la 54 de kilograme am ajuns cu ajutorul foamei. 2 zile pe săptămână am băut doar apă. Țin minte și acum dieta bazată doar pe salată cu supă de varză. Sau obiceiul pe termen lung – nu mâncam până la ora 14.00 deloc și număram caloriile ca să nu depășesc 600-800. Acum, datorită regimului echilibrat, mă mențin la 54-56 kilograme deja de 3 ani. Cum simt că am pus pe mine, imediat fac mai multă mișcare sau reduc porțiile. Așa ar trebui toți să facă, să opteze pentru un stil alimentar pe termen lung, nu diete care promit miracole și te îmbolnăvesc, te îngrașă și mai mult după ce revii la obiceiurile tale alimentare nesănătoase.