Solista Oana Sârbu a intrat în casele a milioane de telespectatori încă de la o vârstă fragedă, datorită filmului fenomen “Liceenii”, interpretând alături de Ştefan Bănică Jr. rolul Danei, cu multă naturaleţe şi gingăşie. A continuat să bucure ochiul oamenilor prin jocul sau minunat de actriţă şi vocea sa suavă, dar şi cu delicateţea caracterului ei nobil. Puţini sunt, însă, cei care au descoperit-o, dincolo de micul ecran. Acum, la 44 de ani este o mămică devotată, care păstrează în suflet bucuria frumuseţii şi a tinereţii fără graniţe…
Ce ai visat să devii când erai copil?
Categoric, cântăreaţă! Cântam toata ziua şi imitam toţi soliştii la modă! Îi exasperam pe copiii din cartier, dar şi pe colegii de la şcoală, cărora le cântam continuu.
Îţi este dor de perioada celebră din adolescență?
Au trecut anii, dar nu mi se pare că sunt prea departe de personajul din film. Mi-e dor de curăţenia perioadei de atunci şi de valorile pe care azi nu le mai găsesc. Mi-e dor de respectul pe care îl avea publicul pentru artişti. Îmi pare bine că “Liceenii” a însemnat un fenomen. Şi că am fost parte serioasă din acest lucru. Dar pasiunea mea dintotdeauna a fost muzica şi asta a fost calea pe care am urmat -o.
Ce relaţie aveai cu Ştefan Bănică Jr. în timpul filmărilor şi care este ea acum?
Atunci nu eram foarte apropiaţi. Am devenit cu timpul. Suntem prieteni foarte buni şi avem o relaţie specială. Ne vedem la concerte, vorbim des la telefon. Ne mai întâlnim la câte o cafea. Povestim despre viaţă.
Ce s-a schimbat în felul tău de a vedea lumea la 20, 30 respectiv 40 de ani? În care dintre aceste etape de vârstă te-ai simţit cea mai frumoasă, cea mai fericită?
La douăzeci de ani eram un înger! Foarte calină şi naturală, aveam o candoare anume pe care mi-am păstrat-o mulţi ani. Pur şi simplu lumea mea era perfectă şi minunată. La mine nu se petrec schimbări majore, nu simt anii ca pe nişte praguri de vârstă. La 30 de ani cred c-am fost cea mai frumoasă. Acum încerc să fiu înţeleaptă şi pot să spun că maternitatea mi -a adus cea mai profundă schimbare, aceea launtrică.
Ai menţionat într-un interviu că deteşti noile tendinţe din mass media şi spectacolul din viaţa privată a vedetelor, care fac senzaţii în primele pagini ale revistelor. Nu te-a ispitit şi pe tine, vreodată superficialitatea?
Superficialitatea nu te ispiteşte. Eşti superficial sau nu. Eu sunt superficială în anumite privinţe, de exemplu, nu spăl vasele atunci când trebuie, ci atunci când am chef! Am noroc că nu mă ceartă nimeni pentru asta. Dar educaţia şi valorile pe care le-ai moştenit sunt esenţiale pentru tot restul vieţii! N-ai cum să abdici de la ele. Decât dacă ai primit vreo lovitură.
Nu-ţi place şi faptul că în ultimul timp apar peste noapte aşa zişii actori de telenovele. Ai accepta să joci într-o astfel de producţie, la care iau parte atât actori pregătiţi, cât şi amatori?
Bine, acum toată lumea cântă, apare la TV, joacă în filme! Se pune accent pe cine aduce bani, nu pe cine e de meserie, pentru că aşa e societatea actuală. Am jucat într-o telenovelă a lui Lazarov şi am avut un partener neprofesionist. Dar mi-a făcut plăcere să joc. Rolul meu mi-a plăcut.
Te fereşti de mulţime ca să nu fii recunoscută şi privită insistent. De ce?
Nu, nu merg prea des în locuri publice, şi da, nu-mi place să fiu recunoscută şi privită insistent. Am un cult pentru discreţie. De mică eram aşa, dar acum, când totul e vulgar şi indecent, mă feresc chiar şi de privitul oamenilor…
Dedici foarte mult timp şi energie băieţelului tău, Alex care are acum 4 anişori. Ţi-ai mai dori un copil acum?
Astea-s întrebări şi dorinţe prea intime pentru a le face publice într -un interviu.
Crezi că există suflete-pereche?
Nu, e un clişeu. Totul e o schimbare, o transformare, totul e o percepţie.
Eşti într-o relaţie cu Robert Turcescu de aproape 8 ani. Aveţi planuri de căsătorie?
Prefer să mă abţin de la răspuns.
În ceea ce priveşte proiectele profesionale, în ce eşti implicată acum?
Am un proiect cu trupa mea Oana Sârbu and Friends. Încercăm să cântăm muzică. E greu…
Victoria Sănduţă
