Ce s-a întâmplat cu relaţia noastră?

31/07/2013

Ne potriveam atât de bine, eram atât de îndrăgostiţi… atât de fericiţi împreună… aveam atâtea vise… Eram atât de siguri că vom fi „fericiţi pentru totdeauna”… Nu ne-am gândit vreodată că vom ajunge la lipsa de comunicare, neînţelegeri, distanţare, indiferenţă… competiţie, agresivitate, violenţă verbală…

Ce s-a întâmplat cu noi…? Cum am ajuns aici…? Ce am putea face ca să ne iubim din nou…?

Cauze care deteriorează relaţia:

1. Lipsa de educaţie în comunicarea propriu-zisă. Nu am fost educaţi să comunicăm deschis şi sincer.

2. Exemple negative – Jocuri de rol. Învăţăm prin imitare. Şi, ducem cu noi, mult mai mult decât ne închipuim, din „programele” părinţilor noștri. Ni s-au impregnat în mod inconştient modelele de comportament şi de comunicare ale părinţilor noștri.

Iar acum, repetăm în mod mecanic aceste modele de comportament cu partenerii, copiii şi prietenii noştri. Tindem chiar să creăm aceleaşi probleme care au existat în modelele copilăriei noastre. Dacă părinţii noştri au fost necomunicativi, tindem să fim la fel .Dacă erau competitivi şi agresivi suntem pe cale să acţionăm în acelaşi mod.

În unele cazuri însă se întâmplă să reacţionăm exact invers, dar şi aceasta este tot o „programare”. Dacă avem probleme de comunicare cu partenerul, ar putea fi util să lucrăm la transformarea experienţelor noastre din copilărie, ceea ce credem a fi o problemă cu partenerul poate să fie de fapt o simplă proiecţie a unei probleme cu unul din părinţii nostri.

3. Nu ne asumăm responsabilitatea propriei vieţi. Credinţele noastre ne creează realitatea. Dacă ne dorim o realitate nouă, va fi nevoie să ne schimbăm credinţele despre noi, despre ceilalţi şi despre lumea care ne înconjoară. Nu ne face bine să îi învinuim pe alţii pentru ceea ce simţim. Partenerul/partenera nu va face altceva decât să-şi întărească poziţia şi să continue să fie la fel. Nimănui nu-i place să fie criticat sau învinuit. Şi, chiar dacă în adâncul nostru ştim că greşim, nu ne place să admitem asta atât timp cât suntem învinuiţi.

4. Vrem ca alţii să ne satisfacă nevoile, să ne împlinească aşteptările. Credem că celălalt, într-un mod miraculos, va suplini ceea ce nouă ne lipseşte. Nimeni nu ne poate da siguranţa interioară, stima de sine dacă noi nu o avem. Dacă vrem să avem o relaţie armonioasă, este nevoie ca mai întâi să ne armonizăm cu noi înşine… ceea ce înseamnă să ne dezvoltăm siguranţa interioară, puterea, încrederea şi acceptarea de sine în orice situaţie.

5.Teama de ceea ce cred ceilalți. Creăm o adevărată tensiune atunci când dorim să impunem limite sau căutăm să schimbăm comportamentul partenerului, astfel încât să fim acceptați de ceilalți. Atunci când facem presiuni asupra iubitului(ei) să se schimbe, şi nu pentru că ceea ce face este imoral, ci pentru că avem nevoie ca societatea să ne accepte, el(ea) simte că în sufletul nostru punem mai mult preţ pe ceea ce cred ceilalți decât pe el(ea).

Şi, poate că ar trebui să ne punem întrebarea: „Ce este mai important pentru mine? Afirmarea mea, bazată pe acceptarea de către cei din jur sau să menţin o relaţie profundă şi iubitoare cu partenerul (a)?”

6. Lipsa de energie. O sumedenie de relaţii cad în dizarmonie şi se ajunge chiar la despărţire… din cauza că unul sau ambii parteneri permit ca nivelul lor energetic să scadă într-atât încât să devină un element negativ pentru relaţie. Dacă nu avem grijă de corpul, energia şi mintea noastră, acestea încep să funcţioneze defectuos, creând negativitate şi pentru noi, şi pentru cei din jurul nostru. Dispunem de mai puţină luciditate, răbdare, înțelegere faţă de nevoile şi problemele celorlalți.

O persoană lipsită de energie este egocentrică. Este defensivă pentru că simte nevoia să se protejeze. Se simte nesigură. Şi dacă o persoană este astfel în cadrul unei relaţii, se creează probleme. Dacă ambii sunt într-o astfel de stare, relaţia nu mai poate dura.

Putem crea şi menţine un nivel optim de energie având o alimentaţie raţională, practicând zilnic exerciţii fizice, tehnici de respiraţie, şi tehnici de relaxare profundă, precum şi gândind pozitiv. De asemenea, este nevoie să dormim suficient.

7. Nu ne putem imagina trăind în armonie. Mulţi dintre noi nu îşi pot închipui o relaţie armonioasă. Aceasta deoarece este posibil să fi avut experienţe negative în perioada copilăriei şi să ducem cu noi modele comportamentale negative. Ori, este posibil să fi trăit într-o relaţie negativă atât de mult timp (sau să fi avut o serie de relaţii negative până în prezent) încât nu ne putem imagina pe noi înşine într-o relaţie pozitivă.

8. Conflicte interioare. Conflictele noastre interioare se exteriorizează adesea ca şi conflicte cu cei pe care îi iubim. Atunci când credinţele, nevoile, valorile sau dorinţele noastre se află în conflict, proiectăm aceste conflicte asupra celor din jur, în special asupra celor apropiaţi nouă. Şi credem că aceştia sunt în conflict cu noi, limitându-ne sau împiedicându-ne, când, de fapt, o parte din noi o limitează sau se împotriveşte celeilalte.

9. Cărăm trecutul în spate… Nu trăim prezentul. De-alungul anilor ne-am format o imagine mentală despre celălalt, iar acum vedem doar acea imagine şi nu persoana… Această imagine este adesea deformată de multe neîntelegeri şi presupuneri greşite cu privire la celălalt, pe care le-am creat prin programele şi prin credințele noastre interne subiective. Astfel deformăm percepția asupra realităţii şi asupra celorlalţi. Adesea credem că celălalt vrea să ne rănească, când, de fapt, el (ea) nu are această intenţie.

El (ea) probabil că nici nu este conştient(ă) că ceea ce face ne răneşte. Sau, îi este greu să înţeleagă de ce suntem atât de deranjaţi de un anumit comportament.

E nevoie să învăţăm să iertăm, să ne apropiem de iubit(ă)… ca şi cum ar fi pentru prima dată, uitând orice el (ea) a făcut în trecut şi care pe noi ne-a rănit…

Suntem de fapt creatorii a tot ceea ce ni se întâmplă… Este destul de greu de acceptat, dar este foarte adevărat. De aceea, nu avem de iertat pe nimeni în afară de noi înşine… Deci, haideţi să ne iertăm pe noi înşine, pe ceilalţi, şi să începem în fiecare zi o relaţie „nouă”, curată… cu aceii pe care îi iubim.

Dupa un articol Daily Press &Consumer Information
Sursa

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.