Ileana Rusu, despre bărbații cu gulerașele albe

06/02/2017

de Ileana Rusu

Au fost doi în viața mea. Dichisiți, aranjați, cu unghii făcute la saloane, măști la față, țoale scumpe, mașini care consumă mult, parfumuri de firmă, dar dulci, atașați la maxim de mamele lor, cu funcții importante, carieriști, dornici de lux și de viață de boier.

Cu gulerașele mereu scobite, obligatoriu, cămașe albe sau roz, sacou cu brandul scos în evidență. Într-un cuvânt, reprezentanți ai așa-numitei caste de glamour, cu care eu nici nu am încercat vreodată să mă compar. Merg doar la cluburi de fițe, joacă poker, fotbal, fac saună, merg la saloane spa, la masaj thailandez, își permit de câteva ori pe an să călătorească în Europa, să vină bronzați în mijlocul iernii. Să vorbească, atunci când mă urcam la ei în automobile, de milioane de euro și penthouse-uri achiziționate de curând. Și să se plângă. Că îi doare capul, că nu au timp, că au multe întâlniri pe zi, că au obosit aseară de la atâta chef la karaoke. În sală VIP, atenție! Unde se adună câte cinci-șase, cu părul dat cu gel sau aranjat cu foenul, beau Tequilla sau whisky, și cântă. În engleză, franceză, rusă. De dragoste, de bani, de viață bună.

Primul glam a fost acum câțiva ani, al doilea apărând în viața mea de câteva luni. Deși diferiți, au, totuși, atâtea în comun! În primul rând, că m-au curtat ambii luni de zile, fără să se ajungă vreodată la vreo partidă de amor, fie măcar și în grabă (deh, agenda lor suprasolicitată), încât, la un moment dat, pe bune vorbind, începuse să-mi apară complexe și idei de felul că geaba am eu sânii mari, că sunt plină de energie, poate oleacă și sexoasă, dacă ei, care mă pupă pe frunte cu atâta tandrețe, nu mă vor. Primul, consilierul unui mare șef al uneia dintre instituțiile statului, unde ușile sunt mai mult închise, decât lăsate vraiște. Băiat bun, înalt, îngrijit, părea și sincer, pe alocuri. După opt luni de plimbat de mână, mi-am luat inima în dinți și l-am invitat la Catedrală. El privea buimac prin părți, agitat la mine, neînțelegând ce scenariu pun la cale. Mă duci la altar?, m-a întrebat mai în glumă, mai în serios. Nu că nu aș fi vrut acest lucru, chit că și pentru el era deja timpul să își pună pirostriile, dar nu spre locul sfânt țineam drumul. Ne-am oprit în fața Icoanei Făcătoare de Minuni, l-am apucat de mână, l-am privit în ochi și l-am rugat, dacă nu are sentimente față de mine, să dispară sau să îmi recunoască acum.

Exact. A dispărut. Vreme mai târziu, s-a căsătorit cu o fată bună, dar comună. Uneori, ne mai sunăm de sărbători, ne mai vedem la câte o cafea. Și cam atât.

Cel de-al doilea pui de aristocrat este, dragii mei cititori, un fenomen rar întâlnit. Prin simplu fapt că poate promite și să uite cu săptămânile. E un defect al său, spune el, nu e vorba de minciuni, cum încercasem eu să-l diagnostichez. Jurist de profesie, blond, moale la atingere, cu Mercedes, cu vreo trei firme la activ, Radu candidează pentru funcția de judecător. Mi-a plăcut din prima, chiar dacă manichiura lui strălucea mai tare decât pudra mea. Cu umor, cu căldură. Prima întâlnire. Invitație la cafea. Discuții. Deranjat că fumez. Îmi spune că îi place de mine. Mult. Cum râd, cum sunt. Că ar vrea să creadă că voi vrea să îl vad și mâine. Nu mă sărută, că fumez. Și nu numai mâine să îmi doresc să mă apuce jucăuș de nas, dar și poimâine, și în vecii vecilor.

A doua zi. Dispariție totală. Apărut a treia zi, eu nu avui răbdare și începui să-i amintesc despre faptul că mi-a promis că ne vedem… ieri. El, deranjat la culme. Eu – că nu așa procedează un bărbat, el – că dacă vreau să țin un bărbat lângă mine, să îl iau mai ușor. Eu – nu pot și nu vreau. Acuzații, provocări cu poze incitante pe skype. După care – a-ha, lasă că anunț eu Comisia de etică a judecătorilor că ești un obsedat sexual, că voi scrie să știe toată justiția autohtonă pe cine promovează în fotoliu de magistru. Hai că-i bine, la emoții l-am provocat.

Certuri, vorbe, promisiuni, întâlniri pe apucate. Ba nu, mint (vedeți? încep să semăn cu el), cu multe prăjituri, suc natural și cu copilul meu la o masă, căruia îi povestea cum a reușit el, din 3.000 euro dați de mama (rămase orfan de tată pe când avea cinci ani) să deschidă afaceri și să aibă portmoneul plin. Copilul îl asculta cu gura căscată. Eu – întredeschisă, axată mai mult pe să nu cred nimic din ce ne spune, decât pe wow, ce cavaler voi avea! Aha, pe dreaq! Cu cât deveneam mai conștientă că astfel de masculi caută păpuși fără minte, cu atât mai tare îmi plăcea de el! Radu, mâncate-ar bucuria! Nici nu mă lași în pace, nici nu mă iubești. Lacrimi, țigări fumate la balcon, așteptând să mă sune, să vină să ne vedem după cum promisese. Între timp, după ce am epuizat toate amenințările, am abordat altă tactică – hai să fiu bună, răbdătoare, cuminte. Și dulce. Nu-l văzusem vreo trei săptămâni și am mers la sala sportivă, unde știam că joacă fotbal. Îl durea un picior, și-l luxase, am fost cu el la medic. După meci, m-a apucat dulce de nas și mi-a zis să îl aștept la o cafenea. Am stat o oră, nu mai venea. Apărut într-un târziu. Am refuzat cafeaua, mergând să o servesc cu o amică. Mi-a declarat, eu cu un picior în ușa mașinii, că seara vrea să mă vadă. Și că mă va suna. La 19.00. Nu, mai bine la 19.30, că are un pic de treabă.

Ultima oară l-am rugat să mă ajute să duc un cadou la prietena mea acasă. Procurat din banii lui, că la capitolul ăsta nu aveam ce-i reproșa. În drum spre sindrofie, m-a apucat bocitul și spovedania. Da, taxați-mă dur, dar eu cred că demnitatea și mândria sunt lucruri diferite. I-am spus că am sentimente față de el. Și el… că nu poate uita certurile noastre și că sunt instabilă emoțional.

Știți ce fac acum? Da, aștept să mă sune. Vorba vine: șoarecii plângeau, se înghimpau, dar continuau să roadă din cactus.

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.