Spune că acum viața ei s-a schimbat la 180 de grade, iar sentimentul că va deveni mămică a emoționat-o până la lacrimi. Se simte minunat şi se documetează temeinic despre tot ce presupune o sarcină și o naștere. Vorbim de bloggerița Daniela Dermengi, care ne-a povestit în exclusivitate despre maternitate și despre toate stările prin care trece ca viitoare mamă!
- Daniela D.Sunt senzații noi pentru mine – asta e cert. Nu se compară cu ce am apucat să simt până atunci. Totul se schimbă – obiceiurile, gândurile, prioritățile. În primele săptămâni, am trăit sentimente de teamă și neliniște. Când burtica a devenit vizibilă și am început să simt că bebe se mișcă, mi-am dat seama cât de norocoasă sunt. Cred că, fiecare mămică în devenire trăiește în perioada sarcinii sentimente unice și se bucură de aceste momente până la lacrimi! Să vedem ce îmi aduce ultimul trimestru la nivel de emoții! Abia aștept să-mi țin în brațe copilul și să-i simt căldura, tocmai gâdilă la suflet aceste imagini.
- Daniela D.Da! Chiar în primul trimestru am aflat și ulterior, informația a fost confirmată de două ori. E băiețel. Voi fi mamă de băiat!
- Daniela D.Am avut grețuri, doar că nu dimineața, ci seara. Dimineața mă simțeam cel mai bine! Micul dejun era mereu o binecuvântare pentru mine. Seara însă, era dificil. Aveam rău de mașină, eram sensibilă la mirosuri și primul lucru care îl făceam când mă întorceam seara de la serviciu era să mă culc în pat, așa îmbrăcată cum eram. În 10-15 minute îmi reveneam însă, doar că cina nu era întotdeauna acceptată de bebe. Toxicoza a început din săptămâna 11-12 și o mai am uneori și acum. Începând cu luna a șasea au început ușoare dureri de spate și arsurile pe esofag. Dar e suportabil, merită orice sacrificiu.
- Daniela D.Nu prea am avut pofte nici la început, nici acum. Pentru a scăpa de senzațiile de greață, în primul trimestru mâncam mult acrișor – lămâie, sucuri din citrice, murături. A fost o perioadă în care simțeam că lactatele se duc ca apa în nisip când le consumam. Acum, pentru că burtica crește tot mai mult, am probleme cu arsurile pe esofag. Am grijă să evit tot ce înseamnă acru și piperat. Mă ajută să calmez senzațiile de arsuri ceaiul cald de mușețel.
- Daniela D.26-27 de săptămâni.
- Daniela D.Am aflat vestea fiind într-o deplasare de serviciu! Am dat vestea soțului, patru zile mai târziu, pentru că era ziua lui de naștere atunci. Nu l-am surprins, pentru că el era sigur că sunt însărcinată, înainte de a-mi face eu testul! Făcea glume și comentarii pe acest subiect, dar eu încercam să-l conving că nu se fac chiar atât de ușor copiii. La câteva zile distanță, mi-am anunțat părinții și socrii. Mama mea a fost un pic îngrijorată, pentru că eram în toiul pregătirilor de nuntă, planificată la două luni distanță de cununia religioasă și civilă. Dar totul a mers foarte bine! Am avut o nuntă frumoasă, așa cum mi-am dorit-o. M-am simțit foarte bine în seara nunții – am dansat și țopăit foarte mult.
- Daniela D.Citesc cărți pentru a ști în detalii ce mă așteaptă când va veni ziua cea mare. Am și un jurnal de sarcină, pe care am grijă să-l completez în fiecare săptămână. Am geanta de maternitate și lista de produse și lucruri care trebuie să le pun în ea, dar las asta pe mai târziu. Hăinuțe pentru noi-născuți nu am cumpărat – va avea grijă mama și nașa de asta. Dar urmăresc reducerile și promoțiile magazinelor de la noi și dacă găsesc ceva drăguț, cumpăr hăinuțe pentru atunci când va fi mai măricel. Ador culorile alb, bej, maro și bordo. Evit albastrul. Acum suntem în căutate de cărucior și pătuț. Oferta este foarte diversă și e greu de ales. Dar am înțeles că trebuie să ținem cont de câteva reguli pentru cărucior – roți mari, penduli cu amortizare bună și să renunțăm la ideea de cărucior 3 în 1 (scăunelul pentru mașină e doar până la 12 luni și face diferența în preț de 100 euro. Mai bine de cumpărat un scaun pentru mașină pentru copiii de 1-5 ani). Îmi place mult design-ul cărucioarelor de producție italiană, care sunt și mai scumpe, dar au un dezavantaj – sunt mult prea înguste și nu lasă loc de altceva decât de copil și o păturică subțire. De aceea, la acest capitol încă sunt indecisă. În ce privește pătuțul, ne-am dori unul din lemn, nevopsit. Sper să găsim unul potrivit.
- Daniela D.După mine, asistarea soțului la naștere nu este o opțiune, ci un „trebuie”! El stă la capul soției, o ține de mână și o susține moral – asta e important! Mai mult decât atât, el va asista la ceea ce fac medicii și la modul cum se adresează cu soția și copilul. Orice se poate întâmpla și în astfel de circumstanțe, soțul e mult mai lucid să înțeleagă ce se întâmplă.
- Daniela D.Bebe va sta în dormitorul nostru la început. Ulterior, vom hotărî toate detaliile legate de camera lui. Sper însă ca timpul să nu treacă atât de repede încât să fie necesar în curând să mă gândesc că are nevoie de un spațiu doar al lui.
- Daniela D.Înțelept ca tatăl meu (bunelul lui), creativ ca mama lui și moralist ca tatăl lui.
- Daniela D.La început eram foarte activă cu pregătirile de nuntă. Ulterior, după primul trimestru, când am trecut de perioada considerată critică pentru orice sarcină, am început să fac antrenamente la sală cu un antrenor medic. Fac 1-2 antrenamente pe săptămână și planific să continui până nu mai pot! Lucrez mușchii și trag de greutăți ca și până acum, doar că fără exerciții care solicită mușchii abdomenului prea mult. Ca în perioada de sarcină niciodată nu am stat atât de mult în picioare la bucătărie. Uneori mă cam suprasolicit cu experimentele culinare. Dar îmi place să gătesc și să primesc oaspeți. Abia aștept să vină pe bune primăvara și să fac plimbări lungi pe afară, pentru a-mi lua și eu, și bebe doza de vitamina D. În curând voi pleca într-o călătorie. Iar în ce privește serviciul, planific să lucrez și după 30 de săptămâni. Mă dau mare eroină acum și sper că bebe va fi de-acord cu mine!
- Daniela D.Ah, altă dilemă pentru mine. Un spital privat este mereu o opțiune bună! Există un singur dezavantaj – nu au reanimație, iar dacă e nevoie de ea, tot se ajunge la un spital public. În astfel de momente, minutele însă pot fi decisive. Nu mă gândesc la ce e mai rău, dar totuși încerc să pun pe cântar avantajele și dezavantajele. Dacă să ne referim la prețurile spitalelor private, parcă ai investi mai degrabă acești bani pentru copil după ce se naște. În ce privește spitalele publice, din câte istorii aud și câte cazuri nefericite sunt mediatizate în ultimul timp, îmi dau seama că să naști la un spital public e o loterie – depinde dacă ai noroc să dai peste oameni buni sau nu. Și mai e ceva – cred că după ce naști cel mai puțin dorit sentiment e că ești dator cuiva. Aș vrea în această perioadă să am alte gânduri decât că trebuie să plătesc personalului medical pentru orice lucru bun sau necesar pe care mi-l fac sau că e necesar să cumpăr ceva care nu intră în polița medicală. Deci sunt indecisă… Urmează să mai cântărim un pic situația.
- Daniela D.Emoții cu siguranță sunt, dar instinctele materne devin tot mai puternice în raport cu teama de naștere. Soțul este mai mult preocupat decât mine de cum voi suporta nașterea. Încearcă chiar să negocieze cu bebe să vină pe lume cu grijă și să nu facă să o doară pe mămica lui!!!