Cu o postare pe facebook, actorul, omul de televiziune și showman-ul din Rusia Dmitri Naghiev a rupt internetul de comentarii și like-uri! Ce scrie acesta în mesajul său? ,,Mi-e milă de femei – se plâng constant că nu există barbăți în jur. Nu mi-e milă de femei, căci își educă fiii ca fetele. ,,Le suflă ciorba” până ajung la școală, fac isterie din orice căzătură sau vânătaie (Doamne ferește, Kiriushenika coboară imediat!) și îi hrănesc cu lingurița până la 5 ani”.
,,Rezultatul este evident: tineri capricioși, pe ,,jumătate bărbați”, cu pieptul lăsat în kedikah și cu geantă adidas din imitație de piele pe umăr, visând doar la „strămoșii“ lor care să le adune bani pentru a le ,,cumpăra” serviciul militar.
Ce include noțiunea de ,,barbat”?
Un concept pe deplin Domostroevsky. Un bărbat trebuie să fie puternic. Și ce înseamnă asta?
Să poată lua decizii și să-și asume responsabilitatea pentru aceste decizii.
Întrebare adresată părinților – învață oare fiul dvs, să ia singur decizii și să fie responsabil pentru ele?
Decizia și responsabilitatea sunt două fețe ale aceleiași monede. Libertatea pe de o parte. Restrângerea libertății pe de altă parte.
Exemplu: bărbatul ia decizii, dar responsabilitatea pentru acestea o poartă femeia. Acesta nu este un bărbat, ci ,,băiatul mamei” (,маменькин сынок. Мужчинка”, scrie actorul).
Barbatul nu ia decizii, însă este responsabil pentru ele. Acesta nu este un bărbat, ci un ,,ținut sub papuc” (,,подкаблучник. Мужичок”, scrie actorul).
Mai departe: libertatea începe cu auto-reținere.
Există o astfel de vorbă în est. „Primele care beau apă sunt cămilele, pentru că nu au mâini. În al doilea rând, beau bărbații, pentru că nu au răbdare. Femeile sunt ultimele care beau”.
Într-un sistem de educație adecvat (nu musulman), regulile ar trebui să fie diferite:
„Cel mai bun este pentru mama mea. Pentru că este femeie. Apoi, pisica, pentru că este neajutorată și depinde de noi. Și apoi eu cu tine. Pentru că suntem barbăți „.
La ce vârstă copilul devine bărbat? Din momentul în care se recunoaste ca fiind o personalitate. Psihologii cunosc această vârstă. Trei ani!
Da, mamă! De la vârsta de trei ani, fiul dvs. este fie un bărbat, fie el începe să experimenteze distorsiuni de gen. Și cu cât veți comunica mai mult cu el ca nefiind un bărbat, cu atât mai profund va fi înstrăinat principiul său masculin. Și toate instinctele masculine fiind inhibate se transformă în agresiune, aversiune, ură sau lipsă de respect față de sexul feminin etc.
Anume de la trei ani trebuie insinuat copilului principuul – „Tu esti bărbat!”. Și de la această vârstă, băiatul trebuie învățat să înșusească cuvântul masculin „Trebuie!”.
Din păcate, expresiile mamei de genul ,,vreau și nu-mi pasă” sau „am spus așa, de aceea ar trebui să“ conduc la dezvoltarea unei personalități sociopate. Priviți în jur și veți vedea o suită de bărbați care nu se pot forța să facă un anumit lucru.
Un bărbat trebuie:
- Să poate să îndure.
- Să poată să se autodepăsească.
- Să poată greși.
- Să fie capabil să fie blând.
- Să poata fi nepoliticos.
- Să poată fi diferit.
- Să fie capabil să răspundă pentru cuvintele sale.
De la trei ani, băiatul trebuie tratat ca un bărbat. Când a căzut și țipă în mâinile tale (sau nu a căzut, ci pur și simplu face isterie din cauza dorinței de a obține o jucărie nouă) – trebuie să vorbești cu el – „Tu ești barbat?”. Da. Copilul trebuie tratat ca un adult. Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să te joci cu el, să nu-i ierți greșelile, să nu-l mângâi, să nu-i zâmbești.
Copilul are voie să greșească. El explorează lumea din jurul lui, își explorează limitele. Știți de ce bărbații sunt ca niște copii? Deoarece bărbații împing și limitele acestei lumi. Un bărbat trebuie să fie neliniștit. El este forța motrice a omenirii. O femeie – o forță care păstrează.
Nu este bine să-ți pedepsești fiul pentru greșelile pe care le-a făcut. Acestea trebuie corectate.
El. Însuși. În mod independent. Dar cu ajutorul și șoaptele tale.
– Pot să merg cu bicicleta?
– Ești barbat – tu decizi.
– Sunt băiat …
– Atunci nu poți! Bărbații pot, dar băieții nu pot.
Cinci minute mai târziu:
– Mă duc cu bicicletă! Poți să mă ajuți să iau bicicleta?
Mamelor, creșteți bărbați!”.
