Compozitorul moldovean Eugen Doga a publicat o postare voluminoasă pe pagina lui de Facebook, în care a descris câteva probleme cu care se confruntă artiștii autohtoni.
A abordat așa subiecte ca neachitarea plăților pentru dreptul de autor, lipsa comenzilor din partea autorităților și, evident, lipsa banilor pentru trai în perioada pandemiei cu COVID-19.
„Nu se achită plățile pentru drepturile de autor”
„Azi, când suntem izolați din cauza pandemiei, mă gândesc cum mă voi descurca mai departe, fiindcă banii se scurg repede și ar trebui să plec în România ori Rusia pentru ai scoate de acolo. Aici nu am avut posibilitatea de a face vreo rezervă pentru «zile negre». Bine e că mai vin îndemnizațiile din partea Ministerului Culturii și a Academiei de Științe. Eu sunt artist și, firește, că ar trebui să trăiesc din creațiile mele. Dar la noi de aproape opt ani este stopată plata de la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală! Acolo s-au creat ONG-uri, care se ceartă ele între ele, luptând pentru împărțirea a zecilor de milioane de lei, banii veniți pentru autori. Cred că e rezonabil să fie o singură Agenție obștească de autori sub patronajul statului cu activitatea transparentă, să scoatem hoții de la punga oamenilor de creație, dar și de a-i trage la răspundere. Noi creăm, iar hoții mănâncă. Cine și când va face ordine în agenție și cine și când ne va întoarce banii furați?”, spune maestrul Eugen Doga, conform diez.md..
„Statul nu mai procură creații de la artiști”
„Din anul 1983 statul aproape că nimic nu a procurat din creațiile mele. Muzica se cântă permanent, chiar și la manifestările oficiale. Mulți ani de când e terminată lucrarea mea de proporții «Dialogurile dragostei» pe versurile lui Mihai Eminescu și Veronica Micle (56 de arii și romanțe), pe care visez să o văd pe scena Teatrului Național de Operă și Balet. Baletele Venancia și Regina Margot sunt demult scrise, muzica cărora o cânt la concertele mele, dar nimeni nici nu se interesează de soarta lor. Chiar atât de bogați suntem în creații ale compozitorilor autohtoni? Am mai scris «Imnul lui Ștefan cel Mare» pe versurile lui Mihai Eminescu. Nu s-a cumpărat, dar nici nu se mai cântă, chiar la ceremoniile oficiale în fața monumentului marelui domnitor. Am mai scris «Imnul lui Mihai Viteazul» și «Imnul lui Alexandru Ioan Cuza», care de asemenea au fost străluciți domnitori ai Moldovei.
Omul de creație muncește de jur-împrejur fără nici un ban. Statul ar trebui să-l scutească de aceste griji prozaice și să-i remunereze munca, ca să nu umble acesta cu mâna întinsă. E umilitor. Ar mai trebui să se facă comenzi pentru crearea noilor lucrări, reieșind din Programul Național pentru Dezvoltare. Dacă acolo mai este loc și pentru muzică.”, relatează compozitorul.
„Nu avem simboluri muzicale”
„Până în prezent noi nu avem simboluri muzicale. Avem doar Imnul de Stat al Republicii Moldova, care este un minunat simbol al limbii noastre. S-a început frumos cu «Imnul Chișinăului». Dar până și azi nimeni nu-l cunoaște în original, în limba română, pe versurile lui Gheorghe Vodă. Este cunoscut ca «Мой белый город» în tot spațiul post sovietic. Eu am înțeles, că noul primar al municipiului Chișinău s-a interesat de această problemă, care, sper, după ce trece carantina, se va rezolva. Vom avea mai multe variante ale acestei muzici: cu cor, variantă orchestrală, pentru fanfară, în formă electronică. Ar putea fi și un frumos suvenir muzical pentru oaspeții capitalei, editat cu imagini frumoase și cu un text atractiv.
Eu aș propune ca ceremoniile de înregistrare a căsătoriilor să se desfășoare sub muzica autohtonă. La aceste ceremonii se dansează «Valsul» – tot creația mea. Ce suvenir frumos ar putea fi pentru însurăței – un plic care să conțină CD-ul cu primul lor dans, înmânat împreună cu certificatul oficial de căsătorie. Eu am creat macheta unui asemenea plic cu trei piese: «Intrarea la ceremonie», «Primul dans» și «Marșul lui Mendelson»”, a sugerat Eugen Doga.
Muzica mea a răsunat la Olimpiadele de la Moscova în 1980 și la cea de la Soci în 2014. Ce a ajuns pe la noi? Cine măcar la telefon să-mi fi spus câteva cuvinte? Suntem indiferenți. O, ce era să facă un evreu în asemenea situație! Ei au demnitate. Își iubesc neamul. Sunt uniți”, a conchis maestrul.
„Centrul Muzical de pe strada Eugen Doga”
„Visul meu suprem este crearea Centrului Muzical pe strada care-mi poartă numele. Am identificat chiar și locul. Pe această stradă funcționează Centrul Evreiesc, dar lipsește o clădire special construită pentru Centrul Muzical cu o cafenea, vânzări de cărți, CD-uri, suvenire etc. Acolo ar putea să se adune boema orașului, ori chiar și trecători iubitori de muzică, de ce nu, întâlniri cu artiști, oameni de cultură, politicieni, oaspeți veniți din străinătate. Ar fi și o bibliotecă muzicală dotată cu utilaje moderne pentru ascultarea muzicii. Da ce frumoase serate de creație s-ar putea organiza acolo! Mai jos după intersecție se extinde bulevardul Grigore Vieru, marele poet și marele meu prieten de creație. Pe o scenă improvizată în orele de odihnă ar putea fi organizate petreceri cu artiști profesioniști și amatori. Ca pe vremurile cele de cândva.
Îi doresc și acestei persoane oficiale, care și-a amintit de mine, multă sănătate, succese și să ne țină umăr aspirațiilor noastre sănătoase pentru viitorul acestui pământ, a părinților și copiilor noștri, a neamului întreg”, a explicat Eugen Doga.
.
