”Miracolul s-a produs!” În a 150-a zi de comă, a deschis ochii. Boris Gîlca, despre cei 17 ani în care nu a mai auzit vocea soției, țintită la pat

Soția lui a avut o ruptură de anevrismă, iar de atunci, sunt 17 ani în care nu a mai vorbit și nu s-a mai mișcat. „A fost 5 luni, exact 150 de zile, într-o comă profundă, medicii nu îi dădeau nicio șansă de revenire. În fiecare zi, 24 din 24 am fost lângă ea, toate aceste 5 luni de comă, îi simțeam respirația.

A fost o mare bucurie când la un moment dat, în a 147-a zi am simțit strângerea ei de mână. Medicii nu m-au crezut… Au urmat patru ani și jumătate în spital, jumătate de an la o clinică de reabilitare. Ea este cu noi deja de 17 ani în această tragedie. Suntem probabil cel mai fericit cuplu din Republica Moldova, din lume”. Este istoria impresionantă a șefului Direcției sănătate și asistență socială a mun. Chișinău, Boris Gîlca, doctor în științe medicale, pe care acesta a povestit-o, cu ochii înlăcrimați, la Neredactat, cu Rodica Ciorănică, scrie SHOK.md.

„Sunt un om fericit, în pofida unei situații speciale în familie, pe care deja de 17 ani o trăim împreună cu soția. Soția mea, Felicia Rotaru a fost persoană publică, inclusiv consilier prezidențial, a lucrat cu 2 președinți de țară. Cu regret, în anul 2007 a avut accident cerebral vascular, pot vorbi astăzi deja, după atâția ani, despre acest lucru. În fapt, a fost o ruptură de anevrismă, medicii cunosc că poate surveni moartea clinică imediat, în urma rupturii anevrismei cerebrale. Dumnezeu a fost bun cu noi, Felicia a rămas în viață, a fost 5 luni, exact 150 de zile, într-o comă profundă, 7 luni în terapie intensivă și cu regret, colegii mei, medicii, nimeni nu dădea o șansă de revenire. În fiecare zi, 24 din 24 am fost lângă ea, toate aceste 5 luni de comă, îi simțeam respirația. A fost o mare bucurie când la un moment dat, în 147-a zi am simțit strângerea ei de mână. Medicii nu m-au crezut, mi-au zis: „Am dori, Boris, să fie așa”. Miracolul a survenit în a 150-a zi, ea a deschis ochii. Vorbesc cu emoții aceste lucruri, deoarece le retrăiesc din nou. A fost cea mai fericită zi din viața mea, când eu i-am văzut ochii, când ea m-a văzut”, a povestit, cu voce tremurândă, Boris Gîlca.

Au urmat ani grei: „Patru ani jumătate în spital, jumătate de an la o clinică de reabilitare. Ea este cu noi deja de 17 ani în această tragedie. Suntem probabil cel mai fericit cuplu din Republica Moldova. Felicia rămâne, în pofida tuturor eforturilor, a tratamentelor pe care le-am administrat, nemișcată la pat, ea nu poate vorbi, e total dependentă de ajutorul din exterior, dar e absolut conștientă și are o memorie extraordinară, mult mai bună decât a mea. Avem o comunicare nonverbală cu ea, pentru așa ceva nu există studii și universități, asta se învață numai la un suflet pereche. Noi știm că comunicăm eficient și în acești 17 ani suntem cel mai fericit cuplu nu doar din RM. Felicia în situația în care este rămâne cu o viață foarte activă, o ducem în brațe sau în cărucior, o punem în mașină, călătorim, mergem prin orașe. Mergem în munți în România, unde i-a plăcut și îi place în continuare. Avem niște vacanțe speciale, este ceva extraordinar și suntem oameni fericiți”.

Acum 10 ani, la jubileul de 50 de ani al soției sale, Boris Gîlca a lansat o carte în cinstea ei: Felicia Rotaru. Caligrafia vieții, dincolo de cuvinte. „Îl simțeam pe Boris care era lângă mine 24 de ore. Nu știu când se odihnea. Boris mă mângâia, mă alimenta parental, mă îmbrca zilnic în haine noi, mă machia. Îmi punea bijuteriile preferate, mă stropea cu parfum, aducea flori în fiecare zi în salon, îmi citea, îmi punea căștile cu muzica preferată. Vorbea cu medicii, cu asistentele medicale, cu infirmierele, ca să am cel mai bun tratament și îngrijire. A aranjat post medical individual, în toată această perioadă. După 140 de zile de infern, i-am dat de știre lui Boris că revin. L-am strâns de mână, deși foarte slăbitî a fost acea mișcare, dar el a sesizat imediat și nu l-am mai văzut atât de fericit niciodată”, relatează un fragment din carte.

„Așa este. Și flori avea zilnic pe masă, în salonul de spital, chiar dacă era secția de reanimare, medicii au făcut o excepție, avea flori proaspete în fiecare zi”, a adăugat Boris Gîlca.

„Sunt situații în viață și fiecare om, fiecare familie la un moment dat are o situație specială, are o cruce pe care trebuie să o știm a duce cu multă demnitate, demnitate pentru sine, pentru cei din jur și în special multă demnitate și ajutor pentru persoana în dificultate. Acum spun aceste lucruri cumva foarte cărturar, ar zice cineva. Nu le puteam spune la început, e o perioadă de adaptare care a durat mult, chiar 17 ani. Acum suntem adaptați, Felicia este bine în situația care este, este prioritatea mea, o spun cu multă mândrie și sinceritate, are cea mai bună îngrijire pe care o poate avea în Moldova și oriunde în lume. Arată foarte bine, în fiecare zi e în haine curate, e îngrijită, are un pic de machiaj, are flori, povestim, rândem discutăm, privim știri, filme bune, ascultăm muzică bună”, a conchis șeful Direcției sănătate și asistență socială a mun. Chișinău.

O parte din internet va dispărea pentru totdeauna. Arhiva Internet, cea mai mare bibliotecă realizată vreodată, găzduiește 835 de miliarde de pagini web

Părți ale internetului dispar și s-ar putea pierde pentru totdeauna, scrie Independent.

Considerăm că internetul stochează pentru totdeauna cantități vaste de informații – dar unele dintre ele sunt mai amenințate decât ne dăm seama.

Arhiva Internet – cea mai mare bibliotecă realizată vreodată – găzduiește 835 de miliarde de pagini web. O singură copie de rezervă a colecției bibliotecii necesită mai mult de 145 de petabytes de spațiu.

Prin comparație, cea mai mare bibliotecă fizică din lume este Biblioteca Congresului SUA și găzduiește aproximativ 175 de milioane de articole, conform Guinness World Records.

38% dintre site-urile care existau în 2013 nu mai există

Și totuși, chiar dacă lumea generează mai multe date decât oricând, multe dintre ele dispar. Aproximativ 38% dintre paginile web care existau în 2013 nu mai sunt acolo, potrivit unor noi cercetări de la Pew Research Center, și chiar 8% dintre cele care existau în 2023 au dispărut acum.

Din ce în ce mai mult, web-ul este alcătuit din conținut care este atât produs, cât și consumat de sisteme automate: un raport luna trecută al companiei de securitate cibernetică Imperva spunea că aproape jumătate din tot traficul de pe internet provine de la roboți.

sursa

Festivalul de film de la Cannes. Trofeul Palme d’Or i-a revenit peliculei „Anora”, în regia cineastul american Sean Baker

Cineastul american Sean Baker a luat marele premiu al festivalului de film de la Cannes cu „Anora”, o poveste de dragoste tumultoasă între o dansatoare exotică și fiul obsedant de bogat al unui oligarh rus.

Premiul pentru interpretare feminină a fost împărțit în trei, iar cea care l-a ridicat este o actriță trans, relatează protv.ro.

Greta Gerwig a anunțat câștigătorul Palm d’Or: „Acest film incredibil de uman și plin de omenie care ne-a cucerit inimile, ne-a făcut să râdem, ne-a lăsat să sperăm când nu mai este speranță și apoi ne-a frânt inimile, dar nu a pierdut niciodată din vedere adevărul”.

O comedie neagră, devastatoare, spune povestea de dragoste dintre o dansatoare la bară și fiul unui oligarh rus. El o iubește atât de mult încât se căsătorește cu ea, spre disperarea familiei.

Sean Baker, director: „Acest premiu este pentru toți lucrătorii din industria sexului, din trecut, prezent și viitor”.

Într-un moment emoționant, cineastul George Lucas, cel care a creat Războiului Stelelor și Indiana Jones, a primit un Palm d’or onorific. Distincția i-a fost înmânată de vechiul său prieten, mentor și colaborator, cineastul Francis Ford Coppola.

Payal Kapadia: „Acest film este despre prietenia dintre trei femei cât se poate de diferite”.

„Tot ce ne imaginăm ca lumină”, în regia cineastei indiene Payal Kapadia, a fost răsplătit cu Marele premiu, a doua distincție ca importanță după Palm’or.

A fost primul film indian în competiție la Cannes în ultimii 30 de ani. Vorbește despre prietenia dintre femei în Mumbai-ul zilelelor noastre și depre provocările cu care se confruntă într-o societate dominată de bărbați.

Premiul competiţiei oficiale pentru interpretare feminină a fost acordat pentru trei actrițe, care apar în „Emilia Perez”. Trofeul a fost ridicat în numele lor de actrița trans, Karla Sofía Gascón.

Regizorul iranian în exil, Mohammad Rasoulof, a primit un premiu special pentru „Sămânța smochinului sacru”, despre funcționarul unui tribunal iranian care devine din ce în ce mai autoritar și paranoic pe măsură ce proteste din 2022 se intensifică.

Cu câteva zile înainte de premiera filmului, realizat în secret, Rasoulof, care se confruna cu o sentință de opt ani de închisoare, a fugit din Iran, pe jos.

O tânără sportivă din Moldova a cucerit medalia de bronz la Campionatul European de lupte feminine

Luptătoarea din Republica Moldova, Mihaela Samoil, a cucerit medalia de bronz la Campionatul European de lupte feminine, rezervat sportivelor sub vârsta de 23 de ani, care are loc la Baku. 

55kg WW – Mihaela Samoil (MDA) df. Tuba Demir (TUR)

Sportiva din Republica Moldova a învins-o în finala mică a categoriei de greutate de până la 55 kg pe reprezentanta Turcei, Tuba Demir, cu scorul de 8-4.

Menționăm că Republica Moldova a cucerit până acum trei medalii la lupte greco-romane și una la lupte feminine la Campionatul European U-23 de la Baku.

Rata de promovare a examenului național de bacalaureat, în creștere
Articolul anterior
Scriitoarea ucranineană Victoria Amelina și-a pierdut viața în bombardamentul rusesc asupra Kramatorsk
Articolul următor