O altă mămică a povestit prin ce momente ostile a trecut în momentul în care și-a adus bebelușul pe lume. Amintim că incidentul femeii care a născut în toaleta IMSP Institutul Mamei și Copilului a sensibilizat mai multe mame, care au decis să își dezvăluie experiența nașterii.
Iată ce spune tânăra mamă:
,,La spitalul nr.1 nu-i mai bine decât la Centrul mamei și copilului, același tratament rece l-am primit, cu toate că aveam medicul meu. Când a aflat doctorița că am dureri în zi de duminică, ea având liber, s-a pus pe gânduri. Nu-mi mai recunoșteam medicul de altadată, ajungând la spital era foarte rece cu mine, era îngrijorată, a chemat un alt medic. Deși trebuia să nasc prin cezariană din mai multe motive, cu dureri mari de dimineață, aceasta îmi spune la ora 8 seara că va trebui să încerc să nasc pe cale naturală. După lungi consultări, la insistența mea, pentru a nu-mi pune în pericol copilul, mi-a adus fișa și îmi citea ca să semnez că sunt deacord să mi se facă cezariana, în caz că se întâmplă ceva ei nu poartă nicio responsabilitate. După acest coșmar, a început altul, pregătirea pentru operație, soțul m-a îmbrățișat, iar doctorița îi spune ,,mai pup-o odată cine știe”, eram deja cu moralul la pamânt, mă rugam sa scap cu bine și micuțul meu la fel. Am intrat în sala de operație care era rece ca gheața. De durere și de frig mai trebuia să mă fac ghem ca să-mi facă epidurala. Cu mare greu am făcut-o, burta îmi era tare ca piatra, că de la atâta stres, cat am adunat în acele ore din cauza lor, copilul meu nu mai dădea semne de viață. În timpul cât încă eram conștientă am auzit și asta ,,sper ca aceasta e ultima pe seara asta, dacă îmi mai dați una apoi.., țineți-o acolo sa nasca. Așa dorea și pe mine să mă țină, căci anestezistul decide… După aceea, nu stiu ce s-a întâmplat că simțeam totul, apoi mi-au pus o mască… Am adus pe lume un băiețel sănătos. Când mi-am revenit în reanimare, am întors capul și mi-am văzut copilul. Nu era nimeni în sală, copilul plângea, nu se apropia nimeni să mi-l pună la sân ori să-i dea lapte. Telefonul doctoriței mele era deconectat. Aceasta a apărut a doua zi seara, cand am fost transferată în salon. Copilul avea o un ochi vânăt, am întrebat-o ce s-a întâmplat și iată ce mi-a răspuns râzând ,,deja bucură-te că totul e bine și ,,nu te anina deamu de asta că e floare la ureche, voi mămicile va aninați de orice”. Consider că trebuia să cunosc motivul real.. Apoi ne-a vizitat neonatologul ca să aflu că copilul s-a născut viu ca prin minune, avea cordonul ombilical în jurul gâtului și putea să se sufoce în orice clipă. A treia zi eram pregătită pentru externare, deși aveam inflamație pe rană… Nu i-am dat nimic medicului deși până atunci orice vizită a fost plătită bine”.
