Sicriul greu de stejar, căptușit cu plumb, a fost făcut pentru Regină în urmă cu mai bine de 30 de ani.
Nici măcar Leverton & Sons, firma independentă de pompe funebre din Camden, nordul Londrei, care a lucrat îndeaproape cu Casa Regală la aranjamentele funerare, nu știe cine l-a făcut.
Misterul sicriului Reginei Elisabeta a II-a
Firma a fost înființată în 1789, devenind agenții funerari ai familiei regale în 1991. Ei au moștenit sicriul care fusese făcut pentru Regină de la firma anterioară de pompe funebre a Casei Regale, Kenyons.
„Este fabricat din stejar englezesc, care este foarte greu de obținut”, a declarat Andrew Leverton, care conduce firma, într-un interviu realizat de The Times în urmă cu patru ani.
„Sicriele de stejar sunt acum făcute din stejar american. Nu cred că am putea folosi stejar englezesc pentru un sicriu acum. Ar fi prea scump.”
Sicriul este căptușit cu plumb. „Înmormântarea nu va fi o înmormântare în pământ, ci într-o o criptă”, a explicat Leverton. Regina va fi depusă în cripta din Capela Memorială Regele George VI din Capela St George, Windsor.
Căptușeala de plumb îl face extrem de greu, așa că în ziua înmormântării va fi purtat de opt militari.
Majoritatea oamenilor nu își fac sicriul cu decenii înainte de a muri. Dar pentru Regină, nimeni nu-și asumă vreun risc.
„Nu este ceva ce poți face într-o zi”, a spus Leverton. „Există fitinguri pe capacul sicriului care permit montarea instrumentelor de stat.”
Simbolurile montate pe sicriu în ziua funeraliilor
În timpul înmormântării pe sicriu vor fi așezate coroana de stat imperială, globul și sceptrul. Fitingurile din alamă de pe capac permit ca toate însemnele regale să fie prinse de capac, astfel încât să nu cadă.
Asta nu este o teamă nefondată. În timpul procesiunii funerare a lui George al V-lea din ianuarie 1936, când cortegiul efectua o întoarcere în Curtea Palatului Nou, Crucea Malteză a căzut de pe Coroană și a aterizat în rigolă.
„Cel mai teribil semn rău”, a scris Harold Nicholson. Și nu a greșit: cea mai mare criză din istoria regală modernă a avut loc mai târziu în acel an, abdicarea succesorului lui George, Edward al VIII-lea.
Mânerele din alamă au un design special folosit pentru sicriele regale. Când cele vechi trebuiau înlocuite, Levertons a trebuit să apeleze la o companie din Birmingham pentru a face altele noi, copiate de pe vechile echipamente.
În ciuda faptului că sunt firma de pompe funebre regală, nu este nimic deosebit la Levertons. Au șase filiale și efectuează puțin peste 1.000 de înmormântări pe an.
Levertons, o firmă de familie
Fondatorul a fost John Leverton, un tâmplar care a venit la Londra din Meeth, Devon și a înființat un atelier în zona Regent’s Park.
Ei s-au ocupat de funeraliile scriitorilor George Orwell, Sylvia Plath, Joe Orton și Kingsley Amis; Sir Henry Royce de la Rolls-Royce; politicienii Michael Foot, Hugh Gaitskell și Enoch Powell; actorii și interpreții Kenneth Williams, Max Wall, Dame Peggy Ashcroft, Dirk Bogarde, Peter O’Toole și Bob Hoskins; muzicienii Ronnie Scott și Ian Dury; designerul Alexander McQueen; managerul Sex Pistols, Malcolm McLaren, și artistul Lucian Freud.
Leverton însuși a fost implicat în funeraliile lui Sir Angus Ogilvy, soțul Prințesei Alexandra, Prințesei Alice, mama ducelui de Edinburgh și ale lui Margaret Thatcher.
„Într-un fel, Margaret Thatcher a pus mai multă presiune asupra noastră”, a spus el. „În afară de la St Paul’s, nu existau purtători de sicriu militari. Ne-am ocupat de asta mult mai mult decât am face-o pentru o înmormântare regală. Nu am dormit prea mult.”
Cum se pregătește o înmormântare regală
Cu o înmormântare regală, cea mai mare parte a operațiunilor administrative este făcută de Palat, „Implicarea noastră principală este chiar la început și chiar la sfârșit”, a explicat Leverton.
„Trebuie să participăm la întâlniri și să ajutăm cu repetițiile. Există sicrie de antrenament, care sunt îngreunate corespunzător. Suntem un dinte relativ mic într-o mașinărie foarte mare.
Pentru o înmormântare normală avem un contact foarte strâns cu familia. Primim instrucțiuni de la casa regală, nu direct de la familia regală. Nu cred că ar dori să ne vorbească.”
În anii 1990, firma era condusă de tatăl lui Leverton, Keith, și de unchiul Clive. „Tatăl meu și Clive au fost intervievați într-un mod destul de informal de către biroul lordului Chamberlain”, a spus Leverton.
„Au vrut să se asigure că orice ne-au cerut să facem nu va avea niciun impact asupra celorlalți clienți ai noștri. Au vrut să se asigure că putem face față cantității considerabile de muncă suplimentară.
Am primit foarte mult ajutor de la alți directori de pompe funebre, în special de la independenți.”
sursa: www.fanatik.ro
