Loredana este o tânără din Moldova pasionată de modelling, care în adolescență a suferit de anorexie. Pentru că nu-i plăcea ce vedea în oglindă, aceasta s-a apucat să ţină diete drastice, iar în final Loredana a ajuns piele şi os, cântărea doar 33 de kilograme. Nu a fost ușor să iasă din capcana minții, noroc de părinții ei, care i-au fost alături. Tânăra ne-a povestit istoria ei în speranța că va ajuta mai multe fete care se confruntă cu aceeași problemă.
- Loredana Nu am fost niciodată obeză sau supraponderală, eram doar o adolescentă care a intrat în perioada de pubertate mai devreme decât colegele sale, evident au început să iasă în evidență formele feminine ale corpului la o vârstă destul de fragedă. Cu timpul, a început să nu îmi mai placă imaginea pe care o vedeam în oglindă, ceea ce a dus la depresii grave. Așa am început să țin cure de slăbire.
- Loredana Prima problemă legată de tulburări de alimentație cu care m-am confruntat a fost bulimia. O modalitate de a controla greutatea corporală prin laxative și vomă autoprovocate. Chiar și atunci când am slăbit considerabil, tot nu mă învățasem să îmi iubesc corpul și într-o zi nu m-am mai putut opri.
- Loredana
La vârsta de 17 ani am ajuns să mănânc o dată la 2-3 zile și doar alimente sub formă lichidă. Eram obsedată de greutatea mea atât de mult încât fiecare încercare de a consuma un aliment ducea la psihoză de panică.
Anorexia este o boală alimentară care ține de fapt de emoții, de relații, de gândire și comportament, printr-un cuvânt de psihic! Am început să evit contactele sociale, eram mereu deprimată, iritată, luptam cu insomniile, dar cel mai mult cu frica de mâncare.
- Loredana Familia mea a observat schimbarea la nivel fiziologic și psihologic, însă dădeau vina pe vârstă, căci mulți tineri în perioada adolescenții sunt emoțional instabili. Pe zi ce trecea totul devenea mai grav, iar eu mă confruntam cu boli ca tulburări ale tranzitului intestinal, scăderea vederii, căderea părului, lipsa ciclului menstrual. De asemenea, aveam probleme grave cu oasele. Deoarece calciul nu se asimila în organism, am ajuns să nu mă pot ridica din pat. Atunci familia mea a înțeles că am nevoie de ajutor specializat! A urmat o perioadă de spitalizare, tratamente pentru a-mi readuce pofta de mâncare și a crește în greutate și psiho-terapie.
- Loredana Cei care nu m-au cunoscut în acea perioadă, nu le vine să creadă că am cântărit cu aproape 20 kg mai puțin, iar prietenii care m-au ajutat să înving această boală, până în ziua de azi sunt foarte atenți când discută cu mine, încercând să nu atingă teme legate de greutatea mea. Nu neg faptul că până acum sunt foarte atentă la ceea ce mănânc, iar imaginea mă preocupă destul de mult.
- Loredana Acum am 53 de kilograme, mă alimentez corect, mănânc ceea ce îmi place, dar sunt atentă la cantitatea consumată. Regimul meu zilnic constă din 2 mese principale și o gustare. Foarte rar îmi permit să iau cina, iar după ora 15.00 mă strădui să nu mănânc nimic.
- Loredana Chiar dacă acum nu sunt bolnavă, unele obiceiuri au mai rămas, periodic încerc să țin diete ca să slăbesc, urc pe cântar de 2 ori pe zi și îi bat la cap pe cei apropiați cu întrebări: „Sunt grasă?”, „Așa-i că ar trebui să slăbesc un pic?” , cu care ei deja s-au obișnuit! Prin urmare, aș vrea să adaug că anorexia este o maladie care nu poate fi tratată decât cu ajutorul unui medic nutriționist și a psihologului, iar din motiv că cel mai frecvent e întâlnită la adolescente, e foarte important ca părinții să observe primele simptome și să nu permită evoluția ei!
- Loredana Învățați-vă copiii să se alimenteze corect, să ducă un mod sănătos de viață și nu uitați în fiecare zi să le ziceți cât sunt de frumoși și cât de mult îi iubiți! Iar adolescentele trebuie să învețe să își iubească corpul, frumusețea este individuală, nu cădeți pradă unor standarde impuse de revistele de modă, ci lucrați pentru a vă perfecționa și a vă pune în valoare propriile trăsături!