Nu m-am iubit niciodată prea tare. Pentru asta e nevoie să crezi în tine, să te placi mult. E adevărat că nu toate care apar în revistele pentru bărbaţi sunt frumoase, dar, cu siguranţă, toate se cred frumoase. Nu este cazul meu.
Am fost căsătorită cu Dan Puican timp de 8 ani. Am renunţat la căsnicie din momentul în care m-am îndrăgostit de textierul Mihai Maximilian. Am trăit o poveste de iubire cu totul specială. Am fost nedespărțiți, până în decembrie 1998, când Mihai Maximilian a fost învins de cancer.
Sufletul meu pereche a fost Puiu Maximilian
El nu se culca până nu veneam eu, indiferent la ce oră. Şi se trezea devreme. Lucra dimineaţa. La 6.30 îi duceam cafeaua şi nu mai intram acolo să-l întrerup. Nu ştiu ce e cu dragostea, e un lucru foarte interesant, e un fluid care se petrece între doi oameni, nu ştiu. În clipa aceea eram măritată şi am simţit că acest om mi se potriveşte mie, că nu pot merge pe două drumuri cu el.
Când eram eu tânără, aveam sânii prea mari pentru vremurile acelea…
Nu m-am iubit niciodată prea tare. Pentru asta e nevoie să crezi în tine, să te placi mult. E adevărat că nu toate care apar în revistele pentru bărbaţi sunt frumoase, dar, cu siguranţă, toate se cred frumoase. Nu este cazul meu.
Pe fiica mea am înfiat-o când avea 16 ani
Fiica mea este nepoata soţului meu, regretatul Mihai Maximilian, pe care am înfiat-o în 1972, când avea 16 ani. O cheamă Doina şi este regizoare. Ea venea din Cehoslovacia. Nu vorbise niciodată româneşte. Mama ei a avut o depresie când s-a despărţit de tatăl ei, s-a măritat cu un ceh, a plecat în Cehoslovacia şi nu a mai vorbit româneşte. Fata şi-a cunoscut tatăl, care era în România, abia la 16 ani. Şi n-a mai vrut să plece înapoi, acasă.
„Eu nu ştiu ce e aia să ai concediu: dacă stau trei zile, într-a patra zic că am murit”
Atâta am lucrat la viaţa mea, n-am stat o secundă. Am avut emoţii foarte mari. Şi acum am emoţii. Mai multe, pentru că acum am ce pierde. Acum intru în scenă şi mă gândesc: aoleu! Ce zic oamenii? E mai grasă, e mai slabă, mai e la fel de bună, ei, a îmbătrânit… Dar baza e în texte. Dacă ai textul bun, intri cu alt suflet în scenă.
Singura armă a femeii: să fie şi frumoasă şi devreme acasă
O femeie trebuie să fie ceea ce nu poate fi bărbatul niciodată. Şi deşteaptă, şi curată, şi harnică şi frumoasă, să facă tot, tot, iar când vine bărbatul acasă să fie frumoasă ca o zână. E greu, e foarte greu, dar aşa trebuie să fie femeia, n-am ce să-i fac. Mai nou, societatea nu-i oferă decât dreptul la muncă, nu-i dă posibilitatea să stea acasă, pentru a avea grijă de copii. Da, e greu, dar vrei să stea bărbatul acasă? Sau vrei să nu te iubească? Trebuie să le faci pe toate, nu ai încotro.
Surse:
http://adevarul.ro/
http://www.viata-libera.ro/
http://www.viata-libera.ro/
http://www.gandul.info/