Un student la Contabilitate și Audit peste noapte decide să plece în Italia, la muncă. Or, viitorul acasă i se părea mult prea neclar, după ce nu reușise să se angajeze în câmpul de lucru. Așa a început visul italian a lui Marian Danu, bucătarul Lo Chef, care de ceva vreme, este implicat și în cel mai dulce proiect de pe Unica.md ”Online Cooking cu zahăr Cinci Inimioare”.
Se întîmpla acum 13 ani. Am împrumutat mai mult de 2000 de euro și am plecat în lume. Prima pizza pe care am gustat-o și mi-a plăcut, quatro formaggi, m-a determinat să rămân în Pompei. Deși, Italia, în general, mi-a produs un șoc, începând de la un alt aer, alți oameni, o mâncare pe care la prima gustare nu am înțeles-o. Mă refer la pizza pe blat gros cu mai multe ierburi. Ca să vezi, mai târziu, când i-am înțeles gustul, aveam s-o caut disperat prin tot orașul.
Primul meu job a fost cel mai dificil și cel mai prost plătit. De la 07.00-22.00 îndemnam turiștii din Pompei să intre și să ia masa în restaurantul în care eram angajat. Nu cunoșteam decât vreo zece cuvinte în italiană, cam tot pe-atâtea în germană și franceză, ceva mai bine engleza. Dar mă descurcam.
N-a durat mult și m-am angajat la o brutărie, după care am mai crescut în ochii italienilor, și am devenit ”omul” care cocea pizza. Treptat, am început să-mi schimb atitudinea față de ceea ce fac. În general, europenii sunt foarte responsabili la serviciu, începând de la șef până la cel mai prost plătit angajat. Sau muncești bine, sau n-o faci deloc.
În Italia am învățat să fiu punctual, responsabil. Tot acolo am început să visez la ceva mai mult. La un moment dat am decis să mă stabilesc la Nordul Italiei, în provincia Di Trento. Acolo salariile erau de două sau chiar de trei ori mai mari. Acolo am fost tratat cu încredere. Datorită bucătarului Matteo Bettega am învățat bucătăria italiană pe dinăuntru.
Am făcut de toate, de la spălat vase, la frământat aluat, fiert paste și preparat sosuri pentru aceste paste. Tot de la el am învățat arta culinară. Un bucătar italian care se respectă niciodată nu se va plictisi la bucătărie. El va face spectacol chiar și dintr-un banal gătit. Am muncit împreună 5 ani. După care veni momentul să fiu angajat și în calitate de bucătar.
Chiar și peste 13 ani de muncă și experiență, oricum simțeam că nu pot să fiu unul de-al lor. Italienii niciodată nu vor trata la egalitate un venetic. De aceea am decis să revin acasă. Îmi doream o afacere proprie.
Și pentru că ani de zile i-am dedicat gătitului, am decis să deschid un studiou gastronomic. Am observat că prietenii mei erau foarte curioși să mă vadă cum gătesc și mă rugau să-i învăț și pe ei. Denumirea studioului, ”Lo Chef”, nu mi-a venit întâmplător. Înseamnă ”șeful”. Și eu întotdeauna am visat să fiu șef.
Acum sunt stăpân pe ceea ce fac, nu am nevoie de cineva care să-mi ordone sau care să-mi calculeze orele care le stau la serviciu. Dar mă dedic foarte mult meseriei.
Doar la părinți nu sunt lăsat în bucătărie, pentru că mama nu acceptă o a doua gospodină lângă cratițe. Acasă îi gătesc soției mai rar, pentru că nu am timp să stau acasă.
În cazul în care ți-ai planificat o vacanță în Italia, în această iarnă, îți recomand să guști 3 bucate de top: Pizza, paste italiene, carne la grătar murată în ulei de măsline și ierburi.