“Astăzi, după ce am luat micul dejun, am întâlnit o fată pe care o iubisem timp de mai mulți ani. Ea are soț și este însărcinată. Când a plecat, ne-am salutat reciproc, după care am luat legătura pe telefon. Și, să fiu sincer, a fost o discuție foarte deosebită.”, scrie pe novapost.ro
Acum 5 ani am decis că trebuie să ne despărțim. La acel moment eram împreună de 4 ani și jumătate și în tot acest timp am fost complet devotați unul altuia. Putem sta împreună 8, 12 sau chiar 24 de ore pe parcursul unor zile întregi fară a ne plictisi unul de altul. Mâncam, dormeam, ne plimbam, făceam sport, visam, priveam filme și televizorul, mergeam în ospeții, discutam, jucam jocuri video, ne luptam în glumă și mereu eram în plină armonie și înțelegere. Ne reflectam unul pe celălalt.
Desigur, timp de 5 ani au fost și momente mai dificile, când am dus-o în brațe la spital, iar ea mă încuraja în proiectele mele care eșuau, când eram nevoiți să iertăm și să plângem, când ne îndoiam unul în celălalt și în propria persoană, dar ce nu s-ar fi întâmplat, noi nu puteam trăi unul fără de celălalt mai mult de o zi. Noi eram absolut captați de lumea din jur și doar urmăream cele ce se întâpla dintr-o parte, neavând nici cea mai vagă ideie despre cum trăiesc alții.
De fiecare dată când ieșem în lume cu mare uimire realizam că în lume există cu adevărat fenomene, când cineva iubește, iar celălalt pur și simpl îi permite acest lucru, când cineva într-o relație poate nici să nu iubească, ci doar decide că vrea să fie împreună. Noi nu urmăream aceste lucruri. Nouă pur și simplu despre ele ni se povestea, iar noi doar ridicam din umeri nedemeriți. Și de fiecare dată, când ne întorceam din lumea mare în mica noastră lume, ne spuneam, fiind absoluți sinceri, că noi ne iubim unul pe celălalt așa cum nu o face nimeni din lume. Noi credeam în asta și știam că acesta este adevărul.
Nu o să ascund acum faptul că nu eram ideali și relația noastră a trecut prin mai multe încercări. Asta nu contează.
Și iată peste 4 ani și jumătate, ni se părea că sentimentele noastre au murit, că suntem cu puțin diferiți decât cum ar fi trebuit să fie partenerii ideali, că nu mai există pasiune și că, poate, ar fi mai bine să ne despărțim. Niciodată n-o să uit cu ce așteptări ne-am despărțit. Ni se părea că suntem ca niște corăbii care ies în larg și credeam că lumea e plină de oameni de valoare. Oameni care cel puțin nu sunt mai răi decât noi eram unul pentru altul. Credeam că, dacă eram tineri, frumoși și cu perspective, nu va fi greu să ne găsim a doua jumătate, pentru că avem din ce alege.
Citește continuarea pe novapost.ro