Lapte n-am băut, de la 6 luni mama m-a crescut cu chefir. Mama are doar două feluri de mâncare: repede și când are timp. Dacă aud: “am făcut un borș din fugă”, înseamnă că a ieșit cel mai gustos. Când însă se străduie să facă ceva bun, ca să mă alinte, nu iese la fel de delicios. Și acum mă gândesc la cartofii prăjiți de mama, pe fugă, care prind crustă cafenie…
Atunci când se simte rău, este deosebit de zâmbitoare și veselă. Asta deoarece se teme ca nu cumva să-mi strice ziua. Dar eu deja i-am învățat comportarea și o depistez. Vă imaginați ce psihologie are ea? Vă spun, mama este extraterestru, nu om!
Mă legăna pe pernă, îşi scria lucrarea de diplomă la institut, iar în pauze, lucra şi la construcţia casei.
Îmi mai amintesc momentul când pe la 5 sau 6 ani mi-a brodat pe buzunărelul de la cămașă “Ceburașca”. Eram fericit. Doar în cămașa aceea doream să mă duc la grădiniță!
Nu pot uita ziua când părinții au divorțat, aveam vreo 9 ani… În ziua aceea am făcut și o poză lângă un tufiș din centrul capitalei. Când am ajuns acasă la bunelul, mama plângea și mi-a spus așa: “Gata, tu ai rămas bărbat în casă! Te rog nu roade pantalonii degeaba la școală că n-am bani să-ți cumpăr alții…„ Acel moment m-a împins spre o maturizare prematură.
Divorțul părinților mei a avut şi o parte benefică, m-a făcut responsabil, m-a făcut să-mi dau seama devreme că dacă vreau ceva să obțin, trebuie s-o fac singur, cu mâna mea.
Astfel, mama n-a știut niciodată când îmi pregătesc lecțiile… unde mă duc, când vin. Și am terminat școala cu medalie de aur!
Mama despre Anatol: De mic, era foarte ascultător și muncitor. Până ne-au tras gaz în sat, venea de la școală și se apuca de tăiat lemne, ca să facă focul.
Și de sora lui a avut grijă. De când a început să meargă în picioare a rămas pe seama lui.
Atunci când Anatol vine acasă, în casa noastră e sărbătoare!
Mă bucur că vine măcar de Anul Nou, de Crăciun și de Paști, în rest vorbim la telefon, atunci când are 5 minute libere. Noroc că am cheia de la apartamentul lui din Chișinău. Am grijă ca la fiecare 3 zile să vin să-i fac oleacă de curățenie, de mâncare.
Dar cel mai mult îmi doresc să se însoare și să-mi aducă nepoți ca să le spun povești!
Coordonator proiect: Victoria Sănduţă
Foto: Image Studio